vineri, 7 decembrie 2007
"Surprize......surprize"
Cotidianul Romania Liberă ne prezintă azi în pagina 1, un interviu cu Valeriu Stoica, prezentat ca fiind "unul dintre strategii unificării PD cu PLD". Titlul acestui material este "Valeriu Stoica: PDL este un partid prezidenţial". Ce revelaţie, vaaaaai, m-a lăsat fără grai. Bine că a venit domnul Stoica să mă dumirească şi să mă lumineze, altfel cine ştie cât timp de acum încolo aş fi persistat într-o regretabilă eroare, gândind altceva despre acest partid, un nou-născut metis al politicii dâmboviţene.
A doua contestare
Site-ul BBC Romanian ne informează că preşedintele Băsescu a depus o nouă sesizare la Curtea Constituţională cu privire la Legea votului uninominal pentru care guvernul şi-a asumat răspunderea. Preşedintele contestă de această dată articolul din legea menţionată în care este prevăzut ca în cazul unei reorganizări administrativ teritoriale, ar trebui să aibă loc alegeri anticipate. În contestaţie, preşedintele atrage atenţia că în acest fel s-ar modifica articolele din Constituţie prin care este reglementată organizarea de alegeri anticipate.
Articolul respectiv spune că alegerile anticipate pot fi organizate doar dacă Parlamentul nu a acordat votul de încredere pentru formarea guvernului în 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a două astfel de încercări.
Or susţine preşedintele, Constituţia nu poate fi modificată decât în urma unui referendum, nu printr-o lege, chiar organică fiind.
Aceasta după ce, în data de 22 noiembrie a.c., preşedintele a contestat la aceeaşi instituţie articolul 29 din Legea votului uninominal asumată de Guvern, articol care introduce lista naţională suplimentară şi care, potrivit şefului statului, contravine articolului 62, alin. 1 din Constituţie.
În urma depunerii noii contestaţii, Curtea a decis să amâne decizia privind prima sesizare.
Aceste contestări ale Legii votului uninominal, s-au constituit în al doilea punct al declaraţiilor făcute acum câteva minute de preşedinte la aeroport, înaintea plecării spre Lisabona, unde va participa la summitul Europa-Africa, în perioada 8-9 decembrie.
Nu înţeleg, sau mă fac că nu înţeleg, rostul, momentul şi contextul acestei declaraţii referitoare la contestarea Legii votului uninominal. Nu înţeleg, sau mă fac că nu înţeleg, presiunea mediatică deloc de neglijat pe care o pune declaraţia în cauză pe decizia judecătorilor Curţii Constituţionale, din moment ce Traian Băsescu şi-a argumentat în discurs poziţia sa folosind trimiteri la articolele constituţionale vs. articolele din legea incriminată, dând astfel interpretatea sa personală în această problemă, înainte de cea oficială, a instituţiei abilitate să facă acest lucru.
Articolul respectiv spune că alegerile anticipate pot fi organizate doar dacă Parlamentul nu a acordat votul de încredere pentru formarea guvernului în 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a două astfel de încercări.
Or susţine preşedintele, Constituţia nu poate fi modificată decât în urma unui referendum, nu printr-o lege, chiar organică fiind.
Aceasta după ce, în data de 22 noiembrie a.c., preşedintele a contestat la aceeaşi instituţie articolul 29 din Legea votului uninominal asumată de Guvern, articol care introduce lista naţională suplimentară şi care, potrivit şefului statului, contravine articolului 62, alin. 1 din Constituţie.
În urma depunerii noii contestaţii, Curtea a decis să amâne decizia privind prima sesizare.
Aceste contestări ale Legii votului uninominal, s-au constituit în al doilea punct al declaraţiilor făcute acum câteva minute de preşedinte la aeroport, înaintea plecării spre Lisabona, unde va participa la summitul Europa-Africa, în perioada 8-9 decembrie.
Nu înţeleg, sau mă fac că nu înţeleg, rostul, momentul şi contextul acestei declaraţii referitoare la contestarea Legii votului uninominal. Nu înţeleg, sau mă fac că nu înţeleg, presiunea mediatică deloc de neglijat pe care o pune declaraţia în cauză pe decizia judecătorilor Curţii Constituţionale, din moment ce Traian Băsescu şi-a argumentat în discurs poziţia sa folosind trimiteri la articolele constituţionale vs. articolele din legea incriminată, dând astfel interpretatea sa personală în această problemă, înainte de cea oficială, a instituţiei abilitate să facă acest lucru.
duminică, 2 decembrie 2007
Ironia... sorţilor
România în grupă cu Franţa, Olanda şi Italia la CE de fotbal 2008, care va avea loc în Elveţia şi Austria. Se putea mai rău decât această configuraţie, adevărată misiune imposibilă? Eu zic că da, să fi picat într-o grupă cu echipe mai accesibile şi să nu ne fi calificat. Dar aşa, dacă vom merge mai departe, performanţa va fi cu atât mai meritorie, prin trimiterea acasă a unora dintre "granzii" Europei fotbalistice, iar dacă nu, asta este, vom fi căzut de pe un cal frumos :D.
Sunt curios să văd un pic mai târziu reacţiile federaţiilor de fotbal şi ale presei din ţările care ne vor fi adversare în grupă.
Sunt curios să văd un pic mai târziu reacţiile federaţiilor de fotbal şi ale presei din ţările care ne vor fi adversare în grupă.
marți, 13 noiembrie 2007
Repetabila povară
Dacă vreun cunoscut mi-ar fi spus acum trei luni că este posibil ca un aşa-zis talk show să fie structurat întocmai ca un foileton, i-aş fi zis, ca în reclama cu gureşii pitici de grădină, să consulte un specialist.
Dar iată că eu aş fi fost cel "defect", pentru că "specialistul" Dan Diaconescu a ajuns în seara aceasta la episodul cu numărul 60 al serialului Elodia. Un nume cam neinspirat ales, eu l-aş fi numit "Tânărul Cioacă şi Elodia cea neliniştită", sau de ce nu, "Elodia's Saga".
Chiar şi la episodul 60, acest program întrece la audienţă multe din talk show-urile consacrate. Ce campanie electorală, ce europarlamentare, ce uninominale, mai importă cum o duc românii în Italia? Vax.
O exista vreun telespectator care să fi vizionat integral cele 60 de episoade? Pentru confortul meu psihic, mă încăpăţânez să cred că nu.
Dar iată că eu aş fi fost cel "defect", pentru că "specialistul" Dan Diaconescu a ajuns în seara aceasta la episodul cu numărul 60 al serialului Elodia. Un nume cam neinspirat ales, eu l-aş fi numit "Tânărul Cioacă şi Elodia cea neliniştită", sau de ce nu, "Elodia's Saga".
Chiar şi la episodul 60, acest program întrece la audienţă multe din talk show-urile consacrate. Ce campanie electorală, ce europarlamentare, ce uninominale, mai importă cum o duc românii în Italia? Vax.
O exista vreun telespectator care să fi vizionat integral cele 60 de episoade? Pentru confortul meu psihic, mă încăpăţânez să cred că nu.
luni, 5 noiembrie 2007
Delectări electorale
Astăzi, neavând prea multe de făcut, m-am decis să caut pe Net materiale electorale ale partidelor politice şi ale candidaţilor pentru europarlamentare. Evident, nu am pretenţia de a le fi găsit pe toate care există în acest moment, dar atâtea câte am văzut mi-au fost de ajuns pentru a-mi forma o părere. Fără a fi nici pe departe un expert în teoria comunicării mesajului politic sau vreun mare strateg de campanie electorală, o să prezint în continuare impresiile mele, ale unui "average-man":
Ce nu mi-a plăcut:
1) Clipul Renatei Weber - îngrozitor de insipid şi atât.
2) Clipul PNŢCD - nu există mai nicio legătură între text şi imagini, mesajul este foarte inconsistent, când se vorbeşte de bunăstare, se toarnă băutura în pahar (!!!). Singurul lucru inedit este fashion trend-ul propus de candidaţii PNŢCD, adică obligatoriu să se asorteze la costum şi cravată, o pereche de opinci.
3) Clipul nr. 1 al Adinei Vălean - aiuritor şi obositor în opinia mea, tot timpul este o mişcare browniană, iar ecranul este împărţit în două, ceea ce nu ajută deloc, ca şi eliminarea cadrelor de altfel, care duce la acea discontinuitate a mişcării. Cel care vizionează nu se poate focusa pe ceva concret în aest clip. Privitorul este deja buimăcit când candidata PNL îşi începe mesajul, şi acesta destul de puţin comprehensiv.
4) Clipul nr. 2 al Adinei Vălean - o abordare facilă, după mine. Ar fi totuşi interesant de ştiut ce licoare se află în ploscă :).
Ce m-a distrat:
1) Odorizantul auto PLD - tot la acest link poate fi vizionat şi clipul video PLD care este destul de slăbuţ ca realizare, exclusiv bazat pe texte scrise pe ecran, dublate de voce. Mesajul este însă spus neaoş, semnificativ şi inteligibil pentru oricine.
2) Vitamina C cu sigla şi sloganul UDMR.
3) Cine-o fi dirigintele din posterele, pliantele şi fluturaşii PD şi ce vorbesc ei oare la orele de dirigenţie?
Ce nu mi-a plăcut:
1) Clipul Renatei Weber - îngrozitor de insipid şi atât.
2) Clipul PNŢCD - nu există mai nicio legătură între text şi imagini, mesajul este foarte inconsistent, când se vorbeşte de bunăstare, se toarnă băutura în pahar (!!!). Singurul lucru inedit este fashion trend-ul propus de candidaţii PNŢCD, adică obligatoriu să se asorteze la costum şi cravată, o pereche de opinci.
3) Clipul nr. 1 al Adinei Vălean - aiuritor şi obositor în opinia mea, tot timpul este o mişcare browniană, iar ecranul este împărţit în două, ceea ce nu ajută deloc, ca şi eliminarea cadrelor de altfel, care duce la acea discontinuitate a mişcării. Cel care vizionează nu se poate focusa pe ceva concret în aest clip. Privitorul este deja buimăcit când candidata PNL îşi începe mesajul, şi acesta destul de puţin comprehensiv.
4) Clipul nr. 2 al Adinei Vălean - o abordare facilă, după mine. Ar fi totuşi interesant de ştiut ce licoare se află în ploscă :).
Ce m-a distrat:
1) Odorizantul auto PLD - tot la acest link poate fi vizionat şi clipul video PLD care este destul de slăbuţ ca realizare, exclusiv bazat pe texte scrise pe ecran, dublate de voce. Mesajul este însă spus neaoş, semnificativ şi inteligibil pentru oricine.
2) Vitamina C cu sigla şi sloganul UDMR.
3) Cine-o fi dirigintele din posterele, pliantele şi fluturaşii PD şi ce vorbesc ei oare la orele de dirigenţie?
O relansare încununată de succes
Astăzi s-a relansat MyKinda.com. Odată cu aceasta am găsit şi un articol deosebit de bine scris care prezintă un punct de vedere cu care sunt perfect de acord.
sâmbătă, 3 noiembrie 2007
Români şi o Italie care doare
Iată că ce scriam pe 14 octombrie se adevereşte din păcate. După uciderea cu bestialitate a Giovannei Reggiani, de către Nicolae Mailat, au început repercursiunile la adresa românilor aflaţi în Italia, infractori sau nu.
Aflăm de pe Hotnews că trei cetăţeni români au fost bătuţi cu bastoane vineri seara în Roma, în timp ce făceau cumpărături intr-un supermarket. Potrivit primelor informaţii furnizate de agenţia de presă ANSA, românii au fost atacaţi de un grup de circa zece italieni care purtau cagule. Cei trei au fost internaţi de urgenţă în spitale din zona.
Starea emoţională precară indusă în rândul italienilor de reprobabilul şi mult mediatizatul eveniment pomenit la începutul acestui post, face ca societatea italiană să fie cel puţin permisivă, dacă nu chiar o susţinătoare a declaraţiilor şi acţiunilor xenofobe ale italienilor îndreptate contra românilor de acolo.
Guvernul italian întrunit miercuri seara, a adoptat în regim de urgenţă un decret-lege privind expulzarea cetăţenilor din ţările membre ale Uniunii Europene, care au comis delicte deosebit de grave pe teritoriul Italiei. Nu trebuie să ne facem iluzia că acest act normativ nu i-ar viza direct pe români. Şi nu trebuie să ne amăgim că autorităţile italiene vor sta vreodata să cerceteze dacă împricinatul este sau nu de etnie rromă. Actele contează. Este clar că miniştrii italieni nu puteau adopta un act normativ în textul căruia să se specifice clar că este vorba numai de expulzarea infractorilor de la noi. Dovada acestui fapt este că deja au ajuns în România în primele ore ale acestei zile, primii patru conaţionali de-ai noştri, expulzaţi vineri seara, din Italia. Prefectul din Milano, Gian Valerio Lombardi, a semnat vineri aceste patru decizii de îndepartare a acestora de pe teritoriul Italiei, la aproximativ o jumătate de oră după intrarea în vigoare a decretului-lege. În această după amiază aflăm de pe site-ul Mediafax că şi prefectul de Genova a semnat sâmbătă 17 ordine de expulzare a tot atâtor români, „din motive de siguranţă publică”. Ordinul de repatriere va fi pus imediat în aplicare, după aprobarea lui de către un judecător de pace. Asta în timp ce Antena 1 estimează la 5000 numărul de români consideraţi periculoşi care vor fi repatriaţi de autorităţile italiene. Nu cred că în scurtul răstimp de la intrarea în vigoare a actului normativ amintit vreun singur cetăţean ne-român să fi fost expulzat din Italia. Evident că ne putem gândi şi la iminente abuzuri din partea autorităţilor italiene, în sensul că românii pot fi goniţi de acolo fără a se delibera prea mult, fără a se cerceta în mod real dacă aceştia prezintă cu adevărat un risc şi fără prea multe explicaţii.
Totodată am văzut la ştiri că mass-media italiană a început deja manipularea prin transmiterea unor ştiri cu un grad mare de subiectivism despre românii aflaţi în Italia. Am vizionat un reportaj preluat de la o televiziune italiană, realizat într-o tabără de emigranţi, unde nişte macedoneni (extracomunitari deci) vorbeau despre faptul că familiile lor se simt ameninţate de prezenţa unor români în respectiva tabără. Elocvent.
În aceste condiţii, mai ales că suntem în plină campanie electorală pentru europarlamentare, m-aş fi aşteptat încă de acum câteva zile, la mesaje pentru cetăţenii români care muncesc cinstit în toate ţările UE, venite dinspre clasa politică (mai ales de la euro-candidaţii noştri), dinspre preşedinţie şi guvern. Ocazii au fost destule, dar de abia astăzi, Realiatea TV ne informează că ministrul de externe Adrian Cioroianu a adresat un astfel de mesaj.
Să vedem ce va urma. Nu mă hazardez în niciun fel de presupunere.
Aflăm de pe Hotnews că trei cetăţeni români au fost bătuţi cu bastoane vineri seara în Roma, în timp ce făceau cumpărături intr-un supermarket. Potrivit primelor informaţii furnizate de agenţia de presă ANSA, românii au fost atacaţi de un grup de circa zece italieni care purtau cagule. Cei trei au fost internaţi de urgenţă în spitale din zona.
Starea emoţională precară indusă în rândul italienilor de reprobabilul şi mult mediatizatul eveniment pomenit la începutul acestui post, face ca societatea italiană să fie cel puţin permisivă, dacă nu chiar o susţinătoare a declaraţiilor şi acţiunilor xenofobe ale italienilor îndreptate contra românilor de acolo.
Guvernul italian întrunit miercuri seara, a adoptat în regim de urgenţă un decret-lege privind expulzarea cetăţenilor din ţările membre ale Uniunii Europene, care au comis delicte deosebit de grave pe teritoriul Italiei. Nu trebuie să ne facem iluzia că acest act normativ nu i-ar viza direct pe români. Şi nu trebuie să ne amăgim că autorităţile italiene vor sta vreodata să cerceteze dacă împricinatul este sau nu de etnie rromă. Actele contează. Este clar că miniştrii italieni nu puteau adopta un act normativ în textul căruia să se specifice clar că este vorba numai de expulzarea infractorilor de la noi. Dovada acestui fapt este că deja au ajuns în România în primele ore ale acestei zile, primii patru conaţionali de-ai noştri, expulzaţi vineri seara, din Italia. Prefectul din Milano, Gian Valerio Lombardi, a semnat vineri aceste patru decizii de îndepartare a acestora de pe teritoriul Italiei, la aproximativ o jumătate de oră după intrarea în vigoare a decretului-lege. În această după amiază aflăm de pe site-ul Mediafax că şi prefectul de Genova a semnat sâmbătă 17 ordine de expulzare a tot atâtor români, „din motive de siguranţă publică”. Ordinul de repatriere va fi pus imediat în aplicare, după aprobarea lui de către un judecător de pace. Asta în timp ce Antena 1 estimează la 5000 numărul de români consideraţi periculoşi care vor fi repatriaţi de autorităţile italiene. Nu cred că în scurtul răstimp de la intrarea în vigoare a actului normativ amintit vreun singur cetăţean ne-român să fi fost expulzat din Italia. Evident că ne putem gândi şi la iminente abuzuri din partea autorităţilor italiene, în sensul că românii pot fi goniţi de acolo fără a se delibera prea mult, fără a se cerceta în mod real dacă aceştia prezintă cu adevărat un risc şi fără prea multe explicaţii.
Totodată am văzut la ştiri că mass-media italiană a început deja manipularea prin transmiterea unor ştiri cu un grad mare de subiectivism despre românii aflaţi în Italia. Am vizionat un reportaj preluat de la o televiziune italiană, realizat într-o tabără de emigranţi, unde nişte macedoneni (extracomunitari deci) vorbeau despre faptul că familiile lor se simt ameninţate de prezenţa unor români în respectiva tabără. Elocvent.
În aceste condiţii, mai ales că suntem în plină campanie electorală pentru europarlamentare, m-aş fi aşteptat încă de acum câteva zile, la mesaje pentru cetăţenii români care muncesc cinstit în toate ţările UE, venite dinspre clasa politică (mai ales de la euro-candidaţii noştri), dinspre preşedinţie şi guvern. Ocazii au fost destule, dar de abia astăzi, Realiatea TV ne informează că ministrul de externe Adrian Cioroianu a adresat un astfel de mesaj.
Să vedem ce va urma. Nu mă hazardez în niciun fel de presupunere.
miercuri, 31 octombrie 2007
Cuvinte "alese"
În seara asta, la "Naşul" pe B1TV, preşedintele Băsescu l-a caracterizat pe ministrul Justiţiei, Tudor Chiuariu ca fiind un "tânăr mafiot obraznic". Mă întreb unde altundeva în Uniunea Europeană, primul om din stat mai are astfel de "aprecieri laudative" în mass-media, la adresa unui ministru.
În România, terfelirea şi decredibilizarea instituţiilor statului se pare că a devenit o caracteristică definitorie oricărei declaraţii a preşedintelui, membrilor guvernului sau a parlamentarilor. Acesta este numai unul din multele motive pentru care la noi, orice autoritate nu mai este respectată, fiind căzută în derizoriu.
În aceste condiţii, să mai nutrim speranţa de a deveni vreodată o ţară care trebuie luată în serios, o membră demnă de încredere a UE?
Nu cred că va mai trece mult până când politicienii români se vor înjura de mamă, în direct, în prime time.
În România, terfelirea şi decredibilizarea instituţiilor statului se pare că a devenit o caracteristică definitorie oricărei declaraţii a preşedintelui, membrilor guvernului sau a parlamentarilor. Acesta este numai unul din multele motive pentru care la noi, orice autoritate nu mai este respectată, fiind căzută în derizoriu.
În aceste condiţii, să mai nutrim speranţa de a deveni vreodată o ţară care trebuie luată în serios, o membră demnă de încredere a UE?
Nu cred că va mai trece mult până când politicienii români se vor înjura de mamă, în direct, în prime time.
luni, 29 octombrie 2007
Cele mai citite ştiri
Pe http://www.revista-presei.com/ topul celor mai citite 20 de ştiri din ziarele de azi, la acest moment:
1) Razboi intre Andreea Marin si Mihaela Radulescu (1210)
2) Cercetarile se apropie de gasirea probei supreme: cadavrul Elodiei! (1001)
3) Logodnicul Andreei Banica fotografiat de paparazzi cu pantalonii in vine (581)
4) Ioana Tariceanu si-a etalat spatele gol (453)
5) Teodora incepe lupta cu cancerul (347)
6) Semnalul telefonului mobil al lui Leo l-a dat de gol pe «macelar» (330)
7) Avertismentele lui Isarescu (274)
8) Hagi i-a sarutat mana lui Dobrin (239)
9) DOCTOR EVZ: Evitati sa dati copiilor aspirina (202)
10) Delia si Gyorfi au picat la duel (194)
11) Cereale care ne ingrasa (158)
12) Moni se face model la Milano! (156)
13) „Cina cea de taina”, expusa pe internet (132)
14) Se cauta peste 26.000 de salariati (131)
15) Sotul Romanitei, bona cu norma intreaga (126)
16) Salariul minim (118)
17) O afacere care a prins aripi deasupra aglomeratiei urbane (115)
18) A strans 135.644 € pentru Teodora (110)
19) Marius Moga si Iulia Vantur planuiesc sa se mute impreuna! (104)
20) Saracia romanului «infloreste»pe NeVe (101)
Comentariu? Nuuuu, ce rost are? Gata, mai bine mă duc să mă culc.....
1) Razboi intre Andreea Marin si Mihaela Radulescu (1210)
2) Cercetarile se apropie de gasirea probei supreme: cadavrul Elodiei! (1001)
3) Logodnicul Andreei Banica fotografiat de paparazzi cu pantalonii in vine (581)
4) Ioana Tariceanu si-a etalat spatele gol (453)
5) Teodora incepe lupta cu cancerul (347)
6) Semnalul telefonului mobil al lui Leo l-a dat de gol pe «macelar» (330)
7) Avertismentele lui Isarescu (274)
8) Hagi i-a sarutat mana lui Dobrin (239)
9) DOCTOR EVZ: Evitati sa dati copiilor aspirina (202)
10) Delia si Gyorfi au picat la duel (194)
11) Cereale care ne ingrasa (158)
12) Moni se face model la Milano! (156)
13) „Cina cea de taina”, expusa pe internet (132)
14) Se cauta peste 26.000 de salariati (131)
15) Sotul Romanitei, bona cu norma intreaga (126)
16) Salariul minim (118)
17) O afacere care a prins aripi deasupra aglomeratiei urbane (115)
18) A strans 135.644 € pentru Teodora (110)
19) Marius Moga si Iulia Vantur planuiesc sa se mute impreuna! (104)
20) Saracia romanului «infloreste»pe NeVe (101)
Comentariu? Nuuuu, ce rost are? Gata, mai bine mă duc să mă culc.....
sâmbătă, 27 octombrie 2007
Referendumul meu
Întrebare: "Sunteţi de acord ca, începand cu primele alegeri care vor fi organizate pentru Parlamentul României, toti deputaţii şi senatorii să fie aleşi în circumscripţii uninominale, pe baza unui scrutin majoritar in doua tururi? - variantă prezidenţială, faţă de cea guvernamentalo-Pro Democraţia, care prevede ca cetăţenii cu drept de vot să poată alege asupra unor candidaţi individuali, reprezentanţi ai formaţiunilor politice sau candidaţi independenţi şi care nu presupune votarea unor liste de partid?"*.
*) Cei care nu înţeleg întrebarea de mai sus sunt rugaţi să confirme acest lucru, punând ştampila pe căsuţa DA.
*) Cei care nu înţeleg întrebarea de mai sus sunt rugaţi să confirme acest lucru, punând ştampila pe căsuţa DA.
Maestrul driblingului a plecat
Ieri dimineaţă ne-a părăsit Nicolae Dobrin. Este considerat de majoritatea oamenilor de fotbal din România, cel mai talentat jucător român al tuturor timpurilor. A fost fără dubii, cel mai emblematic fotbalist al generaţiei Guadalajara, dar paradoxal nu a jucat niciun minut la CM din Mexic.
Dobrin a jucat într-o perioadă când fotbalul nu însemna încleştarea fizică de azi, când mai avea o doză de poezie, când marcajul adversarilor nu se măsura în centimetri.
Voi păstra mereu în memorie acel meci fabulos, Dinamo – FC Argeş - 3-4, când jocul de excepţie a piteştenilor, orchestraţi magistral de Gicu Dobrin, a adus titlul în Trivale, prin victoria obţinută pe final de campionat în faţa principalei contracandidate.
Imaginile cu Dobrin jucând fotbal, la club sau la naţională, prezentate de toate televiziunile în aceste două zile, ne-au făcut să rememorăm, şi pe cei mai tineri să vadă poate în premieră, magia pe care acest jucător unic o revărsa în teren la fiecare atingere a mingii.
Nicolae Dobrin a fost caracterizat şi de o mare modestie. După ’89, când toate televiziunile au început să acorde spaţii ample emisiunilor pe teme fotbalistice, prezenţa lui în studiouri a fost rară şi discretă şi de fiecare dată marcată de mult bun simţ.
În urmă cu doar şase luni, un alt simbol al acestei generaţii de excepţie a fotbalului românesc a plecat dintre noi. Este vorba de Florea Dumitrache. Am convingerea că „Mopsul” a venit lângă Gicu Dobrin în ultimele momente ale existenţei sale pe acest pământ, pentru a-i spulbera temerile şi pentru a-l ajuta să treacă dincolo.
Dobrin a jucat într-o perioadă când fotbalul nu însemna încleştarea fizică de azi, când mai avea o doză de poezie, când marcajul adversarilor nu se măsura în centimetri.
Voi păstra mereu în memorie acel meci fabulos, Dinamo – FC Argeş - 3-4, când jocul de excepţie a piteştenilor, orchestraţi magistral de Gicu Dobrin, a adus titlul în Trivale, prin victoria obţinută pe final de campionat în faţa principalei contracandidate.
Imaginile cu Dobrin jucând fotbal, la club sau la naţională, prezentate de toate televiziunile în aceste două zile, ne-au făcut să rememorăm, şi pe cei mai tineri să vadă poate în premieră, magia pe care acest jucător unic o revărsa în teren la fiecare atingere a mingii.
Nicolae Dobrin a fost caracterizat şi de o mare modestie. După ’89, când toate televiziunile au început să acorde spaţii ample emisiunilor pe teme fotbalistice, prezenţa lui în studiouri a fost rară şi discretă şi de fiecare dată marcată de mult bun simţ.
În urmă cu doar şase luni, un alt simbol al acestei generaţii de excepţie a fotbalului românesc a plecat dintre noi. Este vorba de Florea Dumitrache. Am convingerea că „Mopsul” a venit lângă Gicu Dobrin în ultimele momente ale existenţei sale pe acest pământ, pentru a-i spulbera temerile şi pentru a-l ajuta să treacă dincolo.
miercuri, 24 octombrie 2007
duminică, 21 octombrie 2007
Candidaţi buni şi candidaţi răi
Hotnews.ro ne informează că astăzi, la prânz, Coaliţia pentru un Parlament Curat - Alegeri Europene (CPC-AE) a prezentat lista candidaţilor pentru aceste alegeri, care nu corespund criteriilor de eligibilitate propuse de coaliţie. CPC-AE este formată din reprezentanţi ai Academiei de Advocacy, Agenţiei de Monitorizare a Presei, Alianţei Civice, Asociaţiei Pro-Democraţia, Cartelului Alfa, Centrului pentru Jurnalism Independent, Freedom House Romania, Grupului pentru Dialog Social, Societăţii Academice Române şi ai Societăţii Timişoara.
Se face menţiunea că au fost monitorizaţi un număr total de 100 de persoane, reprezentând candidaţii cu şanse de a fi aleşi, conform sondajelor de opinie. Nu au fost monitorizaţi candidaţii de pe poziţii inferioare, sau ale partidelor care nu au şanse să atingă pragul electoral, deci absenţa lor de pe această listă nu reprezintă un certificat de integritate. Ni se aduce la cunoştinţă şi că CPC-AE va solicita partidelor politice să agreeze aceste criterii şi să susţină demersul Coaliţiei.
Conform aceluiaşi site, cele şapte criterii sunt:
1. Profit necuvenit ca urmare a unui conflict de interese cât timp persoana a deţinut funcţii publice;
2. Persoana aflată în anchetă pentru corupţie, deturnare de fonduri, fraudă, etc.;
3. Persoana care se afla deja în al treilea partid politic sau mai mult în urma unor mutări repetate în căutare de avantaje personale, fără ca partidele anterioare sa se fi desfiinţat, fuzionat cu cel actual sau să îşi fi schimbat orientarea politică în mod radical ara acordul candidatului;
4. A colaborat ca agent sau informator cu Securitatea;
5. Se află sau s-a aflat în incompatibilitate cu o funcţie publică pe care a deţinut-o;
6. Este deţinatorul unei averi disproporţionate faţă de sursele sale declarate de venit;
7. Ar intra într-o formă sau alta sub incidenţa proiectului de lege a lustraţiei, aprobat deja de o cameră parlamentară.
În fine, ca să n-o mai lungesc, această "listă neagră" cuprinde 11 nume, după cum urmează: Petru Filip, Marian Zlotea de la PD, Cristian Anghel, Daniel Dăianu de la PNL, Daniela Buruiană-Aprodu, Cristian Stănescu şi Nicolae Pătru de la PRM, Adrian Severin şi Ioan Mircea Paşcu de la PSD, Rozalia-Ibolya Biro de la UDMR şi Gigi Becali de la PNG.
Până aici totul este OK şi fair-play. Dar citind motivaţiile din cu lista cu cei nominalizaţi anterior, este imposibil, ca simplu consumator de media, să nu ai nedumeriri, să nu-ţi pui nişte întrebări şi de ce nu, să aştepţi nişte precizări mai detaliate din partea CPC-AE.
În cazul a cinci dintre cei din listă, în motivaţie sunt trecute exclusiv articolele acuzatoare apărute în presă. În cazul altor doi, motivaţia cuprinde şi referiri la astfel de articole.
Despre care presă e vorba? Despre care "parte a presei" ca să parafrazez un fost preşedinte, în condiţiile în care presa de azi din România este tot mai polarizată politic, aproape de absolut? Desigur nu mă aşteptam ca această coaliţie să ia în considerare şi articolele din revista România Mare, dar majoritatea dintre ceilalţi candidaţi la europarlamentare au avut parte de articole acuzatore în presă referitoare la fapte care sunt în dezacord cu cele şapte principii luate în considerare de CPC-AE şi enumerate mai sus. Mai mult, în cazul lui Petru Filip (PD) şi al candidatei UDMR, Rozalia-Ibolya Biro, se invocă articolele apărute în presa locală. Acum, hai să fim serioşi, câţi politicieni importanţi din teritoriu cunoaşteţi care să nu fi fost forfecaţi pe îndelete, pe drept sau nu, de media locală în decursul timpului.
Nu pot să închei acest post fără a pomeni de cazul lui Daniel Dăianu, unde motivaţia este de-a dreptul năucitoare. Dau copy/paste (uite, eu recunosc) pentru a reproduce motivaţia în toată "enormitatea" ei: "A fost trei ani ofiţer al Direcţiei de Informaţii Externe a Securităţii, fapt pe care l-a făcut public după Revoluţie. Are verdict de la CNSAS că nu a făcut poliţie politică. Nu există acuzaţii sau dovezi că, în afara perioadei menţionate ar mai fi avut vreo legătură cu Securitatea". Păi şi-atunci ce caută pe listă???
Sper, pentru credibilitatea CPC-AE, ca această coaliţie să vină cât mai curând cu precizări ample referitoare la metodele de departajare a candidaţilor în buni şi răi, pentru că afirmaţiile făcute de membri săi astăzi n-au fost deloc convingătoare, lăsând o impresie de arbitrariu, subiectivism contra "clienţilor" mai vechi şi superficialitate.
Se face menţiunea că au fost monitorizaţi un număr total de 100 de persoane, reprezentând candidaţii cu şanse de a fi aleşi, conform sondajelor de opinie. Nu au fost monitorizaţi candidaţii de pe poziţii inferioare, sau ale partidelor care nu au şanse să atingă pragul electoral, deci absenţa lor de pe această listă nu reprezintă un certificat de integritate. Ni se aduce la cunoştinţă şi că CPC-AE va solicita partidelor politice să agreeze aceste criterii şi să susţină demersul Coaliţiei.
Conform aceluiaşi site, cele şapte criterii sunt:
1. Profit necuvenit ca urmare a unui conflict de interese cât timp persoana a deţinut funcţii publice;
2. Persoana aflată în anchetă pentru corupţie, deturnare de fonduri, fraudă, etc.;
3. Persoana care se afla deja în al treilea partid politic sau mai mult în urma unor mutări repetate în căutare de avantaje personale, fără ca partidele anterioare sa se fi desfiinţat, fuzionat cu cel actual sau să îşi fi schimbat orientarea politică în mod radical ara acordul candidatului;
4. A colaborat ca agent sau informator cu Securitatea;
5. Se află sau s-a aflat în incompatibilitate cu o funcţie publică pe care a deţinut-o;
6. Este deţinatorul unei averi disproporţionate faţă de sursele sale declarate de venit;
7. Ar intra într-o formă sau alta sub incidenţa proiectului de lege a lustraţiei, aprobat deja de o cameră parlamentară.
În fine, ca să n-o mai lungesc, această "listă neagră" cuprinde 11 nume, după cum urmează: Petru Filip, Marian Zlotea de la PD, Cristian Anghel, Daniel Dăianu de la PNL, Daniela Buruiană-Aprodu, Cristian Stănescu şi Nicolae Pătru de la PRM, Adrian Severin şi Ioan Mircea Paşcu de la PSD, Rozalia-Ibolya Biro de la UDMR şi Gigi Becali de la PNG.
Până aici totul este OK şi fair-play. Dar citind motivaţiile din cu lista cu cei nominalizaţi anterior, este imposibil, ca simplu consumator de media, să nu ai nedumeriri, să nu-ţi pui nişte întrebări şi de ce nu, să aştepţi nişte precizări mai detaliate din partea CPC-AE.
În cazul a cinci dintre cei din listă, în motivaţie sunt trecute exclusiv articolele acuzatoare apărute în presă. În cazul altor doi, motivaţia cuprinde şi referiri la astfel de articole.
Despre care presă e vorba? Despre care "parte a presei" ca să parafrazez un fost preşedinte, în condiţiile în care presa de azi din România este tot mai polarizată politic, aproape de absolut? Desigur nu mă aşteptam ca această coaliţie să ia în considerare şi articolele din revista România Mare, dar majoritatea dintre ceilalţi candidaţi la europarlamentare au avut parte de articole acuzatore în presă referitoare la fapte care sunt în dezacord cu cele şapte principii luate în considerare de CPC-AE şi enumerate mai sus. Mai mult, în cazul lui Petru Filip (PD) şi al candidatei UDMR, Rozalia-Ibolya Biro, se invocă articolele apărute în presa locală. Acum, hai să fim serioşi, câţi politicieni importanţi din teritoriu cunoaşteţi care să nu fi fost forfecaţi pe îndelete, pe drept sau nu, de media locală în decursul timpului.
Nu pot să închei acest post fără a pomeni de cazul lui Daniel Dăianu, unde motivaţia este de-a dreptul năucitoare. Dau copy/paste (uite, eu recunosc) pentru a reproduce motivaţia în toată "enormitatea" ei: "A fost trei ani ofiţer al Direcţiei de Informaţii Externe a Securităţii, fapt pe care l-a făcut public după Revoluţie. Are verdict de la CNSAS că nu a făcut poliţie politică. Nu există acuzaţii sau dovezi că, în afara perioadei menţionate ar mai fi avut vreo legătură cu Securitatea". Păi şi-atunci ce caută pe listă???
Sper, pentru credibilitatea CPC-AE, ca această coaliţie să vină cât mai curând cu precizări ample referitoare la metodele de departajare a candidaţilor în buni şi răi, pentru că afirmaţiile făcute de membri săi astăzi n-au fost deloc convingătoare, lăsând o impresie de arbitrariu, subiectivism contra "clienţilor" mai vechi şi superficialitate.
duminică, 14 octombrie 2007
Interlopii români, promotorii dreptei în Europa ?
Nu trece aproape nicio zi, fără să aflăm, din emisiunile informative sau din fluxurile de ştiri, despre noi şi noi infracţiuni comise de români prin diverse state, membre cu vechime în UE.
Astăzi şi ieri au fost însă mai speciale. Într-un interval de mai puţin de 18 ore aflăm de trei fapte condamnabile comise de interlopi români. Astăzi la prânz ni s-a adus la cunoştinţă că trei români au fost arestaţi la Milano, acuzaţii fiind de gestionarea unei reţele de prostituţie şi că alţi trei conaţionali de ai noştri au fost condamnaţi la închisoare pentru uciderea unei contese, şi tot în Italia. Ieri, mai pe seară am aflat că mafia românească din Valencia se foloseşte de minori pentru jefuirea localnicilor care scot bani din bancomate.
Înmulţirea acestor acte condamnabile nu poate avea decât o singură consecinţă, creşterea intoleranţei faţă de români şi România a opiniei publice din comunităţile unde se petrec asemenea fapte regretabile. Şi evident că primii prejudiciaţi de "faima" interlopilor de pe la noi, sunt foarte mulţii români aflaţi acolo, departe de casă, pentru a câştiga cinstit un salariu, cei care muncesc şi 18 ore pe zi şi care nu îşi doresc decât un nivel de trai mai bun, pentru ei şi pentru cei rămaşi acasă.
În acelaşi timp, rata crescută a infracţionalităţii generată de unii din românii prezenţi în Italia, Spania, Franţa, Germania, etc. nu poate să ducă decât la găsirea unei noi retorici pentru discursurile partidelor de dreapta din respectivele state, de noi oportunităţi pentru acestea de a ieşi la rampă în toată mass-media şi de a organiza manifestări publice, de a creşte în popularitate, de a câştiga noi puncte în sondaje şi de ce nu, de consolidare a poziţiei lor politice şi parlamentare la proximele alegeri.
De asemenea, am certitudinea că nu vor întârzia măsurile defensive, perfect justificate, din partea statelor afectate de sporirea criminalităţii, cauzată de infractorii români. Deja se vorbeşte în Italia de un proiect al "pachetului de legi ale siguranţei", care prevede şi simplificarea procedurilor de expulzare a infractorilor rromi din România.
Ieri, la Roma, la protestul contra cabinetului Prodi, organizat de formaţiunea de dreapta "Alianţa Naţională", Alessandra Mussolini a declarat că în Italia "securitatea a devenit o urgenţă la nivel naţional, mai ales după ce ce România a devenit membru al Uniunii Europene". Edificator, nu?
Later edit
Aflăm de pe site-ul Realitatea TV că Mircea Geoană le-a cerut astăzi, prin intermediul unei scrisori deschise, politicienilor italieni, dar şi ziariştilor şi cetăţenilor din peninsulă să oprească atacurile xenofobe împotriva comunităţii româneşti.
Astăzi şi ieri au fost însă mai speciale. Într-un interval de mai puţin de 18 ore aflăm de trei fapte condamnabile comise de interlopi români. Astăzi la prânz ni s-a adus la cunoştinţă că trei români au fost arestaţi la Milano, acuzaţii fiind de gestionarea unei reţele de prostituţie şi că alţi trei conaţionali de ai noştri au fost condamnaţi la închisoare pentru uciderea unei contese, şi tot în Italia. Ieri, mai pe seară am aflat că mafia românească din Valencia se foloseşte de minori pentru jefuirea localnicilor care scot bani din bancomate.
Înmulţirea acestor acte condamnabile nu poate avea decât o singură consecinţă, creşterea intoleranţei faţă de români şi România a opiniei publice din comunităţile unde se petrec asemenea fapte regretabile. Şi evident că primii prejudiciaţi de "faima" interlopilor de pe la noi, sunt foarte mulţii români aflaţi acolo, departe de casă, pentru a câştiga cinstit un salariu, cei care muncesc şi 18 ore pe zi şi care nu îşi doresc decât un nivel de trai mai bun, pentru ei şi pentru cei rămaşi acasă.
În acelaşi timp, rata crescută a infracţionalităţii generată de unii din românii prezenţi în Italia, Spania, Franţa, Germania, etc. nu poate să ducă decât la găsirea unei noi retorici pentru discursurile partidelor de dreapta din respectivele state, de noi oportunităţi pentru acestea de a ieşi la rampă în toată mass-media şi de a organiza manifestări publice, de a creşte în popularitate, de a câştiga noi puncte în sondaje şi de ce nu, de consolidare a poziţiei lor politice şi parlamentare la proximele alegeri.
De asemenea, am certitudinea că nu vor întârzia măsurile defensive, perfect justificate, din partea statelor afectate de sporirea criminalităţii, cauzată de infractorii români. Deja se vorbeşte în Italia de un proiect al "pachetului de legi ale siguranţei", care prevede şi simplificarea procedurilor de expulzare a infractorilor rromi din România.
Ieri, la Roma, la protestul contra cabinetului Prodi, organizat de formaţiunea de dreapta "Alianţa Naţională", Alessandra Mussolini a declarat că în Italia "securitatea a devenit o urgenţă la nivel naţional, mai ales după ce ce România a devenit membru al Uniunii Europene". Edificator, nu?
Later edit
Aflăm de pe site-ul Realitatea TV că Mircea Geoană le-a cerut astăzi, prin intermediul unei scrisori deschise, politicienilor italieni, dar şi ziariştilor şi cetăţenilor din peninsulă să oprească atacurile xenofobe împotriva comunităţii româneşti.
miercuri, 10 octombrie 2007
Bloggeri şi blogosferă
Am citit pe jurnalismonline.ro un articol foarte bine scris despre bloggerii autohtoni şi blogosfera de pe la noi. Poţi să nu-i dai dreptate?
marți, 9 octombrie 2007
No comment de Ziua Poştei Române
În urmă cu exact două săptămâni am trimis pe adresa unui minister o cerere pentru a mi se elibera o copie după un document. Am ales să trimit cererea cu solicitarea confirmării de primire.
Cu o rapiditate lăudabilă pentru acel minister, am primit copia solicitată, prin poştă, încă de vineri, 5 octombrie.
Astăzi am găsit în cutia poştală şi confirmarea de primire a cererii mele, vizată de respectivul minister.
Cu o rapiditate lăudabilă pentru acel minister, am primit copia solicitată, prin poştă, încă de vineri, 5 octombrie.
Astăzi am găsit în cutia poştală şi confirmarea de primire a cererii mele, vizată de respectivul minister.
Cioran zicea ...
"Taină - cuvânt pe care-l folosim ca să-i înşelăm pe ceilalţi, ca să-i facem să creadă că suntem mai profunzi decât ei." - Silogismele amărăciunii.
duminică, 7 octombrie 2007
Marius Marinescu la PC
Senatorul Marius Marinescu, exclus din PD, este de astăzi membru al Partidului Conservator şi nu oricum, ci ocupând funcţia de vicepreşedinte al partidului.
Eu sunt convins că Marius Marinescu va aduce o importantă contribuţie la îmbogăţirea doctrinei conservatoare, aproape la fel de valoroasă ca şi aportul ideologic al lui Dan Ioan Popescu.
Eu sunt convins că Marius Marinescu va aduce o importantă contribuţie la îmbogăţirea doctrinei conservatoare, aproape la fel de valoroasă ca şi aportul ideologic al lui Dan Ioan Popescu.
Revenire la "Nici măcar aparenţele..."
Iată că i-am judecat cam dur pe unii dintre liderii PSD. Site-ul României Libere relatează că ieri, Ion Iliescu, Sorin Oprescu, Şerban Nicolae şi Nicolae Vacaroiu au fost prezenţi, nu la Braşov, la întâlnirea liderilor din PSD, ci la căpătâiul defunctului senator PSD Antonie Iorgovan, pentru a-i aduce acestuia un ultim omagiu. Cu această ocazie, Ion Iliescu a declarat, conform sursei citate, că nu vrea să întineze memoria lui Antonie Iorgovan cu “ciondăneli mărunte” de partid. Preşedintele de onoare al PSD a mai declarat: “Decent era să fi aşteptat să fie înmormântat Iorgovan” pentru că, alături de asemenea oameni, fondatorii acestei formaţiuni politice s-au străduit să construiască “un partid bazat pe coeziunea reală, nu formală”.
Cam ceea ce spuneam şi eu în post-ul "Nici măcar aparenţele...". Mai bine mai târziu... Şi jur că nu sunt sfătuitorul lui Ion Iliescu.
P.S. Prezent la Ploieşti pentru lansarea candidaturilor liberale pentru Europarlamentare, preşedintele PNL, Călin Popescu Tăriceanu a omagiat întreaga activitate politică de după 1989 a lui Mircea Ionescu Quintus, o recunoaştere a meritelor incontestabile a unui veteran şi respectabil liberal. O apreciere cu care politica românească nu ne-a prea obişnuit.
Cam ceea ce spuneam şi eu în post-ul "Nici măcar aparenţele...". Mai bine mai târziu... Şi jur că nu sunt sfătuitorul lui Ion Iliescu.
P.S. Prezent la Ploieşti pentru lansarea candidaturilor liberale pentru Europarlamentare, preşedintele PNL, Călin Popescu Tăriceanu a omagiat întreaga activitate politică de după 1989 a lui Mircea Ionescu Quintus, o recunoaştere a meritelor incontestabile a unui veteran şi respectabil liberal. O apreciere cu care politica românească nu ne-a prea obişnuit.
sâmbătă, 6 octombrie 2007
Nici măcar aparenţele...
Senatorul PSD Antonie Iorgovan nu mai este printre noi. Vreau să rememorez pe scurt, ce a însemnat prezenţa sa în rândurile membrilor acestui partid. Nu voi comenta aici contribuţia sa deosebit de valoroasă, ca jurist de incontestabilă valoare, adusă în domeniile dreptului administrativ şi a celui constituţional. Specialiştii sunt unanimi în a aprecia cariera sa, ca profesor de prestigiu, sau ca eminent avocat.
Intrat în fostul PDSR în 1998, cel supranumit şi "părintele Constituţiei", a adus un cert capital de imagine acestui partid, care să ne aducem aminte, era în acea perioadă în opoziţie. În plus, a reprezentat de multe ori în acele momente şi vocea deosebit de critică a partidului, atacând deseori acid, dar şi cu maliţiozitate, puterea CDR-istă şi fantasmele normative ale pseudo-juriştilor vremii, într-o perioadă în care mulţi din liderii de partid de atunci mai aveau probleme în dezbărarea de "limbajul de lemn".
A fost ales de două ori consecutiv senator PSD de Prahova, în 2000 şi 2004. De asemenea, în toată acestă perioadă, a fost şi cel mai vocal contestatar din interior, cel care a criticat deseori arbitrariul şi luptele interne din partid. Pentru aceasta a fost considerat de Mircea Geoană "copilul teribil" al PSD-ului, iar în 2005 i s-a retras sprijinul politic. Antonie Iorgovan, în calitatea sa de politician, a fost şi va rămâne controversat.
De aceea, mi-e greu să înţeleg atitudinea din aceste zile a preşedinţilor PSD, Mircea Geoană şi Ion Iliescu (preşedintele de onoare), care şi-au aruncat replici şi acuze prin intermediul mass-media. Am avut impresia că se duelează în vorbe peste sicriul depus la Senat. M-a cutremurat această lipsă de pioşenie şi reculegere în faţa tristului eveniment. Sunt în fapt, colegii de partid şi de Senat ai defunctului şi recunosc că m-aş fi aşteptat la o atitudine îndoliată şi la mai multă decenţa şi profunzime din partea celor doi, măcar pentru păstrarea aparenţelor. Ar fi avut tot timpul să reglementeze problemele de viziune politică şi cele ale "liniei partidului" la întâlnirea de la Braşov şi fără circ mediatic.
Episodul acesta amar, mi-a adus aminte de unul destul de similar şi de recent, întâmplat la decesul lui Octavian Paler, jurnalist şi editorialist român, comentator al fenomenelor politice şi culturale româneşti.
Distinsul scriitor este alături de Ana Blandiana şi Gabriel Liiceanu, fondatorul Grupului de Dialog Social.
Ei bine, pe 8 mai a.c., la o zi după plecarea dintre noi a lui Octavian Paler, la sediul GDS, în loc de o atmosferă cernită, de un ferpar al marelui dispărut şi de tristeţe, am avut parte de o dezbatere vioaie, organizată de gazde, la care au participat actualul preşedinte (suspendat în acea vreme), reprezentanţi ai societăţii civile şi ai presei. Este adevărat că din cauza poziţiilor sale vădit antiprezidenţiale din ultimii doi ani, Paler fusese "excomunicat" din GDS, dar era vorba totuşi de trecerea în nefiinţă a unuia dintre fondatorii Grupului.
Trăim, din păcate, într-o societate în care interesele de moment sunt puse mai presus de conştiinţă şi de educaţie, în care nu mai avem timp de reculegere în faţa morţii şi de amintiri, iar dispariţia unei entităţi umane de valoare alături de care am petrecut ceva timp, cu bune şi cu rele, nu mai lasă loc decât unor regrete declarative şi de complezenţă.
Poate doar posteritatea să mai remedieze ceva din acestă stare de lucruri....
Intrat în fostul PDSR în 1998, cel supranumit şi "părintele Constituţiei", a adus un cert capital de imagine acestui partid, care să ne aducem aminte, era în acea perioadă în opoziţie. În plus, a reprezentat de multe ori în acele momente şi vocea deosebit de critică a partidului, atacând deseori acid, dar şi cu maliţiozitate, puterea CDR-istă şi fantasmele normative ale pseudo-juriştilor vremii, într-o perioadă în care mulţi din liderii de partid de atunci mai aveau probleme în dezbărarea de "limbajul de lemn".
A fost ales de două ori consecutiv senator PSD de Prahova, în 2000 şi 2004. De asemenea, în toată acestă perioadă, a fost şi cel mai vocal contestatar din interior, cel care a criticat deseori arbitrariul şi luptele interne din partid. Pentru aceasta a fost considerat de Mircea Geoană "copilul teribil" al PSD-ului, iar în 2005 i s-a retras sprijinul politic. Antonie Iorgovan, în calitatea sa de politician, a fost şi va rămâne controversat.
De aceea, mi-e greu să înţeleg atitudinea din aceste zile a preşedinţilor PSD, Mircea Geoană şi Ion Iliescu (preşedintele de onoare), care şi-au aruncat replici şi acuze prin intermediul mass-media. Am avut impresia că se duelează în vorbe peste sicriul depus la Senat. M-a cutremurat această lipsă de pioşenie şi reculegere în faţa tristului eveniment. Sunt în fapt, colegii de partid şi de Senat ai defunctului şi recunosc că m-aş fi aşteptat la o atitudine îndoliată şi la mai multă decenţa şi profunzime din partea celor doi, măcar pentru păstrarea aparenţelor. Ar fi avut tot timpul să reglementeze problemele de viziune politică şi cele ale "liniei partidului" la întâlnirea de la Braşov şi fără circ mediatic.
Episodul acesta amar, mi-a adus aminte de unul destul de similar şi de recent, întâmplat la decesul lui Octavian Paler, jurnalist şi editorialist român, comentator al fenomenelor politice şi culturale româneşti.
Distinsul scriitor este alături de Ana Blandiana şi Gabriel Liiceanu, fondatorul Grupului de Dialog Social.
Ei bine, pe 8 mai a.c., la o zi după plecarea dintre noi a lui Octavian Paler, la sediul GDS, în loc de o atmosferă cernită, de un ferpar al marelui dispărut şi de tristeţe, am avut parte de o dezbatere vioaie, organizată de gazde, la care au participat actualul preşedinte (suspendat în acea vreme), reprezentanţi ai societăţii civile şi ai presei. Este adevărat că din cauza poziţiilor sale vădit antiprezidenţiale din ultimii doi ani, Paler fusese "excomunicat" din GDS, dar era vorba totuşi de trecerea în nefiinţă a unuia dintre fondatorii Grupului.
Trăim, din păcate, într-o societate în care interesele de moment sunt puse mai presus de conştiinţă şi de educaţie, în care nu mai avem timp de reculegere în faţa morţii şi de amintiri, iar dispariţia unei entităţi umane de valoare alături de care am petrecut ceva timp, cu bune şi cu rele, nu mai lasă loc decât unor regrete declarative şi de complezenţă.
Poate doar posteritatea să mai remedieze ceva din acestă stare de lucruri....
vineri, 5 octombrie 2007
Dura lex, sed lex
Site-ul Realitatea TV ne informează că magistraţii de la Judecătoria Constanţa au respins astăzi acţiunea civilă a Sulfinei Barbu, fostul ministru al Mediului, prin care primarul Radu Mazăre a fost chemat în judecată după ce a făcut-o "proastă" pe aceasta, în timpul unei conferinţe de presă, în data de 6 iulie 2006. Acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Probabil că Sulfina şi avocaţii ei nu au reuşit să convingă în nici un fel instanţa de judecată, de contrariul caracterizării făcute de pârât.
Probabil că Sulfina şi avocaţii ei nu au reuşit să convingă în nici un fel instanţa de judecată, de contrariul caracterizării făcute de pârât.
marți, 2 octombrie 2007
luni, 1 octombrie 2007
Textul de mai sus este un fragment din cronica meciului Dunărea Giurgiu - Petrolul Ploieşti, apărută astăzi într-un ziar prahovean, care descrie autogolul giurgiuvenilor, prin care "găzarii" au egalat. Revizionând aici deja mediatizatul autogol , nu am înţeles cum ploieşteanul, care se afla la cel puţin cinci metri de adversarul său în momentul când acesta a deviat mingea, îl presa puternic. Probabil cu o telecomandă....duminică, 30 septembrie 2007
Mai bine mai târziu...
În Jurnalul Naţional de vineri, am dat de un editorial scris fără patimă, dar cu oarecare resemnare de Marian Nazat, intitulat "România în reluare". Mi-a plăcut mult.
sâmbătă, 29 septembrie 2007
Orban pesimistul
Odată cu anunţarea intenţiei de realizare în viitorul nu prea îndepărtat a unei linii feroviare de mare viteză Bucureşti-Budapesta, Ludovic Orban a mai declarat că "Vom fi integraţi pe deplin în Uniunea Europeană atunci când vom putea ajunge din Bucureşti la Paris cu trenul în doar 7-8 ore".
Păi să facem un calcul. Între Bucureşti şi Paris sunt aproape 2400 de kilometri. La o matematică simplă, asta înseamnă că, pentru a realiza dezideratul ministrului Transporturilor, viteza medie a trenului să fie de peste 300 km/h pentru a parcurge acestă distanţă în 7-8 ore, fără a pune la socoteală timpul de staţionare în gări.
Deja sunt cu moralul la pământ pentru că îmi dau seama că nici nepoţii nepoţilor mei nu o să fie integraţi totalmente în UE, în cazul în care "criteriul Orban" pentru integrare deplină va rămâne valabil.
Păi să facem un calcul. Între Bucureşti şi Paris sunt aproape 2400 de kilometri. La o matematică simplă, asta înseamnă că, pentru a realiza dezideratul ministrului Transporturilor, viteza medie a trenului să fie de peste 300 km/h pentru a parcurge acestă distanţă în 7-8 ore, fără a pune la socoteală timpul de staţionare în gări.
Deja sunt cu moralul la pământ pentru că îmi dau seama că nici nepoţii nepoţilor mei nu o să fie integraţi totalmente în UE, în cazul în care "criteriul Orban" pentru integrare deplină va rămâne valabil.
marți, 25 septembrie 2007
luni, 24 septembrie 2007
Început de toamnă în România
Ieri, la ora 07:04 a sosit toamna astronomică. Dar, spre seară, în loc de o ploaie mocănească, asezonată, am avut parte de o cascadă de dezvăluiri şi de acuzaţii, care dacă se vor dovedi reale, vor şterge din minte până şi idealiştilor şi naivilor, iluzia că România funcţionează ca un stat de drept, ducându-ne mai curând cu gândul spre un stat medieval poliţienesc.
Mai întâi a fost emisiunea Zig-Zag, realizată de Ion Cristoiu pe Antena3. Invitatul realizatorului a fost senatorul ex-PD Marius Marinescu, iar tema discuţiei s-a focalizat pe deficienţele cadrului legislativ (Legea 411/2004 modificată şi completată) şi a organizării fondurilor private de pensii şi pe faptul că nu există nici un fel de garanţii pentru depunători privitoare la utilizarea şi securitatea acestor fonduri şi evident, la rambursarea sumelor cotizate. S-au făcut şi multe referiri şi la componenţa mai mult decat discutabilă a Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private. S-a mers până acolo încât s-a acreditat ideea că aceste fonduri private de pensii întrunesc toate condiţiile pentru a fi nişte FNI-uri în devenire.
Mai apoi, la Ştiri, au apărut acuzaţiile pe care Grupul de Investigaţii Politice le-a adus SRI-ului, referitoare la poliţia politică practicată de acestă instituţie, prin spionarea PNL şi a senatorului Norica Nicolai. Ca argument, GIP a adus două adrese de însoţire a unor materiale realizate de Grupul de Evidenţă din cadrul SRI, referitoare la activitatea senatorului PNL, semnate de şeful acestiu grup, generalul Vasile Stanciu. Evident că se va face ca de obicei, Comisia parlamentară de control a al SRI va efectua o anchetă, dar sunt convins că vor fi redactate rapoarte în care vor fi semnalate deficienţe în funcţionarea instituţiei, dar care mai mult ca sigur nu vor descoperi niciun vinovat.
Predictibil, SRI a dat în această dimineaţă un comunicat prin intermediul căruia anunţă că nu supraveghează şi nici nu monitorizează oameni politici sau partide.
În fine, tot aseară, a apărut la toate televiziunile ministrul Justiţiei, liberalul Tudor Chiuariu, pentru a o incrimina pe predecesoarea sa, Monica Macovei, pe o fostă consilieră din ministrului şi şi pe unii membri ai societăţii civile referitor la modul cum s-a adjudecat o licitaţie pentru desemnarea celui care va elaborara auditul privind Strategia anticorupţie şi modul în care acest audit a fost realizat. A venit vorba şi de un conflict de interese. Este vorba de auditul privind Strategia anticorupţie, realizat în anul 2005, în baza căruia a fost schimbată fosta conducere a Parchetului Naţional Anticorupţie (actualul DNA). Evident că am putut audia cu toţii şi contraatacul Monicăi Macovei şi dreptul la replică al Freedom House (citiţi aici tot conţinutul ştirii).
Cât despre imaginea actuală a Justiţiei din România, eu cred că etic ar fi să luăm toţi câte un baros şi să facem ţăndări statuia zeiţei Themis şi s-o înlocuim cu o caricatură a unei femei cu banda de la ochi alunecată pe nas (pentru a atenua duhoarea, probabil) şi în mâini cu un cântar de aprozar total decalibrat şi dezechilibrat.
Sunt sigur că în cel mai scurt timp, actualitatea va fi acaparată de depunerea, dezbaterea şi votarea moţiunii, de comentariile de după, astfel încât peste acuzele enumerate mai sus, ca şi peste multe altele anterioare, se va aşterne uitarea noastră, naturală sau intenţionată.
Suntem o ţară plină de corupţie, dar fără corupţi, în care furturile sunt la ordinea zilei, dar n-avem hoţi dovediţi, unde este multă injustiţie, dar fără vinovaţi.
În aceste condiţii, cred că, peste 100-200 de ani, perioada pe care o trăim noi acum în România va fi obiectul favorit de studiu al documentariştilor şi istoricilor pentru a putea fi descoperit secretul acestui mare paradox. Şi mai mult, presupunând că până atunci se va fi descoperit secretul călătoriei în timp, e uşor de imaginat că România de azi va fi destinaţia spaţio-temporală preferată a turiştilor viitorului. Poate ei vor afla dezlegarea enigmei ...
Mai întâi a fost emisiunea Zig-Zag, realizată de Ion Cristoiu pe Antena3. Invitatul realizatorului a fost senatorul ex-PD Marius Marinescu, iar tema discuţiei s-a focalizat pe deficienţele cadrului legislativ (Legea 411/2004 modificată şi completată) şi a organizării fondurilor private de pensii şi pe faptul că nu există nici un fel de garanţii pentru depunători privitoare la utilizarea şi securitatea acestor fonduri şi evident, la rambursarea sumelor cotizate. S-au făcut şi multe referiri şi la componenţa mai mult decat discutabilă a Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private. S-a mers până acolo încât s-a acreditat ideea că aceste fonduri private de pensii întrunesc toate condiţiile pentru a fi nişte FNI-uri în devenire.
Mai apoi, la Ştiri, au apărut acuzaţiile pe care Grupul de Investigaţii Politice le-a adus SRI-ului, referitoare la poliţia politică practicată de acestă instituţie, prin spionarea PNL şi a senatorului Norica Nicolai. Ca argument, GIP a adus două adrese de însoţire a unor materiale realizate de Grupul de Evidenţă din cadrul SRI, referitoare la activitatea senatorului PNL, semnate de şeful acestiu grup, generalul Vasile Stanciu. Evident că se va face ca de obicei, Comisia parlamentară de control a al SRI va efectua o anchetă, dar sunt convins că vor fi redactate rapoarte în care vor fi semnalate deficienţe în funcţionarea instituţiei, dar care mai mult ca sigur nu vor descoperi niciun vinovat.
Predictibil, SRI a dat în această dimineaţă un comunicat prin intermediul căruia anunţă că nu supraveghează şi nici nu monitorizează oameni politici sau partide.
În fine, tot aseară, a apărut la toate televiziunile ministrul Justiţiei, liberalul Tudor Chiuariu, pentru a o incrimina pe predecesoarea sa, Monica Macovei, pe o fostă consilieră din ministrului şi şi pe unii membri ai societăţii civile referitor la modul cum s-a adjudecat o licitaţie pentru desemnarea celui care va elaborara auditul privind Strategia anticorupţie şi modul în care acest audit a fost realizat. A venit vorba şi de un conflict de interese. Este vorba de auditul privind Strategia anticorupţie, realizat în anul 2005, în baza căruia a fost schimbată fosta conducere a Parchetului Naţional Anticorupţie (actualul DNA). Evident că am putut audia cu toţii şi contraatacul Monicăi Macovei şi dreptul la replică al Freedom House (citiţi aici tot conţinutul ştirii).
Cât despre imaginea actuală a Justiţiei din România, eu cred că etic ar fi să luăm toţi câte un baros şi să facem ţăndări statuia zeiţei Themis şi s-o înlocuim cu o caricatură a unei femei cu banda de la ochi alunecată pe nas (pentru a atenua duhoarea, probabil) şi în mâini cu un cântar de aprozar total decalibrat şi dezechilibrat.
Sunt sigur că în cel mai scurt timp, actualitatea va fi acaparată de depunerea, dezbaterea şi votarea moţiunii, de comentariile de după, astfel încât peste acuzele enumerate mai sus, ca şi peste multe altele anterioare, se va aşterne uitarea noastră, naturală sau intenţionată.
Suntem o ţară plină de corupţie, dar fără corupţi, în care furturile sunt la ordinea zilei, dar n-avem hoţi dovediţi, unde este multă injustiţie, dar fără vinovaţi.
În aceste condiţii, cred că, peste 100-200 de ani, perioada pe care o trăim noi acum în România va fi obiectul favorit de studiu al documentariştilor şi istoricilor pentru a putea fi descoperit secretul acestui mare paradox. Şi mai mult, presupunând că până atunci se va fi descoperit secretul călătoriei în timp, e uşor de imaginat că România de azi va fi destinaţia spaţio-temporală preferată a turiştilor viitorului. Poate ei vor afla dezlegarea enigmei ...
duminică, 23 septembrie 2007
Gustave Le Bon: Oamenii sunt în general, prin definiţie creduli şi au nevoie de un conducător”. (Psihologia maselor)
vineri, 21 septembrie 2007
Râsu'-Plânsu'
Intrând pe http://urbanfurniture.wordpress.com/campania-da-mi-cu-rampan-handicap/ şi vazând pozele de acolo, mai întâi am râs, mai să-l egalez pe Becali la emisiunea Naşul. Apoi, cu tristeţe şi revoltă am realizat ce bătaie de joc la adresa persoanelor cu dizabilităţi sunt acele "amenajări", cât de superficial se fac nişte lucruri obligatorii, numai de dragul de a fi făcute şi a nu fi penalizaţi. Hazliu şi trist în acelaşi timp, dar adevărat din păcate.
joi, 20 septembrie 2007
miercuri, 19 septembrie 2007
Geoană, un risc (major) asumat
Fără a fi foarte iniţiat în dedesubturile politicii, cred că Mircea Geoană este în acest moment ca un jucător de poker care are o carte bunicică. A plusat en-gros, dar nu ştie sigur ce carte are adversarul, sau dacă nu cumva acesta se va arunca. În urma depunerii moţiunii de cenzură se ivesc mai multe variante. Le iau pe rând, excluzând din start posibilitatea unui guvern tehnocrat de durată (poate temporar pentru pregătirea alegerilor, spunea Mircea Geoană în conferinţa de presă din această după-amiază):
1) Moţiunea nu trece. Atunci se vor ridica împotriva lui vocile suporterilor lui Ion Iliescu şi a altora din PSD care n-au fost tocmai în favoarea depunerii moţiunii.
2) Moţiunea trece, dar nu se ajunge la nici un acord în urma negocierilor. Se va recurge atunci la anticipate, unde mai mult decât probabil PSD va înregistra un scor electoral inferior celui din 2004. Şi atunci lui Mircea Geoană îi va sări tot partidul în cap, pentru că ar mai fi fost un an încă de status-quo pe eşicherul politic din Parlament.
3) Moţiunea trece, se ajunge la acordul de după, dar nu se respectă promisiunile din cadrul negocierilor, anume acelea ca un număr de fruntaşi PSD să ajungă pe fotolii ministeriale şi cele referitoare la aplicarea unui program quasi-social-democrat de guvernare (ceea ce nu m-ar mira ţinând cont de stilul băsescian şi al PD-ului de a-şi respecta promisiunile). Doar protocoalele se semnează numai pentru a fi încălcate, ştim asta încă de pe vremea guvernării CDR, nu? Nici nu vreau să mă gândesc ce va ieşi atunci.
4) În fine, varianta favorabilă lui Mircea Geoană, ar fi aceea ca moţiunea să treacă, iar promisiunile primite de PSD la negocierile ulterioare dezbaterii moţiunii să fie respectate (lucru care m-ar mira, repet, ţinând cont că vorbim de politichia de pe malul Dâmboviţei).
Nu vreau să risc şi să fac calcule probabilistice, dar este evident pentru mine, că Mircea Geoană joacă aproape totul pe cartea moţiunii (că tot vorbeam la început de poker).
1) Moţiunea nu trece. Atunci se vor ridica împotriva lui vocile suporterilor lui Ion Iliescu şi a altora din PSD care n-au fost tocmai în favoarea depunerii moţiunii.
2) Moţiunea trece, dar nu se ajunge la nici un acord în urma negocierilor. Se va recurge atunci la anticipate, unde mai mult decât probabil PSD va înregistra un scor electoral inferior celui din 2004. Şi atunci lui Mircea Geoană îi va sări tot partidul în cap, pentru că ar mai fi fost un an încă de status-quo pe eşicherul politic din Parlament.
3) Moţiunea trece, se ajunge la acordul de după, dar nu se respectă promisiunile din cadrul negocierilor, anume acelea ca un număr de fruntaşi PSD să ajungă pe fotolii ministeriale şi cele referitoare la aplicarea unui program quasi-social-democrat de guvernare (ceea ce nu m-ar mira ţinând cont de stilul băsescian şi al PD-ului de a-şi respecta promisiunile). Doar protocoalele se semnează numai pentru a fi încălcate, ştim asta încă de pe vremea guvernării CDR, nu? Nici nu vreau să mă gândesc ce va ieşi atunci.
4) În fine, varianta favorabilă lui Mircea Geoană, ar fi aceea ca moţiunea să treacă, iar promisiunile primite de PSD la negocierile ulterioare dezbaterii moţiunii să fie respectate (lucru care m-ar mira, repet, ţinând cont că vorbim de politichia de pe malul Dâmboviţei).
Nu vreau să risc şi să fac calcule probabilistice, dar este evident pentru mine, că Mircea Geoană joacă aproape totul pe cartea moţiunii (că tot vorbeam la început de poker).
Petromservice achiziţionat de Petrom
Ziarul Financiar informează că Petrom a achiziţionat activitatea de servicii petroliere a Petromservice, contra sumei de 328,5 milioane euro.
Efectuarea acestei tranzacţii fusese anunţată încă din data de 12 septembrie de cotidianul Curentul.
Efectuarea acestei tranzacţii fusese anunţată încă din data de 12 septembrie de cotidianul Curentul.
marți, 18 septembrie 2007
Ce ţi-e şi cu copy/paste ăsta
Săptamâna trecută pe blogurile jurnaliştilor prahoveni, diverse acuze de copy/paste: acuzaţii dinspre Republicanul îndreptate contra Monitorului (aici) şi dinspre Monitorul spre săptămânalul Altphel. Am aşteptat să vină şi dinspre Altphel către Republicanul, nu de alta, dar ca să se închidă triunghiul. N-a fost să fie. Mă întreb dacă ar fi ieşit echilateral.
Adriana Săftoiu reintră în scenă
Evenimentul Zilei vine cu o ştire surprinzătoare pentru mulţi şi care ne arată o dată în plus că a început în forţă "deranjul" pentru localele de la anul.
luni, 17 septembrie 2007
Ce ţie nu-ţi place...
DNA acuză public CSM, pentru că în două cotidiane centrale au apărut pe surse fragmente din actul de control al CSM referitor la activitatea Secţiei a II-a a DNA, condusă de procurorul Doru Ţuluş. Nu vreau să comentez informaţiile acestea, nici contextul în care ele apar.
Dar cine s-a găsit să învinuiască? Tocmai "inocenţii" de la DNA, care în viaţa lor n-au dat nicio informaţie pe surse... Mor de râs...
Dar cine s-a găsit să învinuiască? Tocmai "inocenţii" de la DNA, care în viaţa lor n-au dat nicio informaţie pe surse... Mor de râs...
În sfârşit.....
Gata. M-am hatărât. Mi-am făcut blog. După două luni de citit bloguri în draci, multe ezitări, am decis azi sa parcurg tutorialul destul de explicit şi să intru şi eu în rândul blogomanilor.
Am citit şi revenit în acest răstimp, pe multe bloguri care mi-au plăcut. Am realizat pe de altă parte, că pe multe dintre ele sunt şi destule tâmpenii şi agramatisme. Opinia mea subiectivă, deh.
Am citit bloguri focalizate pe toate domeniile, dar m-am aplecat în special pe cele ale jurnaliştilor din presa naţională şi evident, din Prahova, pe cele politice şi pe a cele ale specialiştilor în bloguri. Am văzut şi cele două emisiuni ale lui Ciutacu pe Antena 2 referitoare la bloggeri şi blogosferă. Păcat, prea scurte, nu s-a putut aprofunda nimic şi în consecinţă, o tratare quasi-superficială a tuturor ideilor abordate.
Din start vă spun, că acesta nu va fi un blog care să exceleze nici în valoare, nici în aberaţii ( sper :) ). Va fi un blog mediu, cu de toate, aşa cum ii este şi numele. Nu intenţionez nici să am zeci de mii de vizitatori, nici să am bannere publicitare pe blog (e o furie acum observ), nici să câştig bani de pe urma lui.
Cred că cel mai mult vreau să aştern aici păreri, să spun ce îmi place şi ce-mi displace în cotidian şi doresc de asemenea, ca oricând să mă pot întoarce în timp pentru a-mi reîntâlni gânduri şi idei pe care, în vâltoarea vieţii, le uit sau le abandonez temporar sau definitiv, din diferite motive.
Am citit şi revenit în acest răstimp, pe multe bloguri care mi-au plăcut. Am realizat pe de altă parte, că pe multe dintre ele sunt şi destule tâmpenii şi agramatisme. Opinia mea subiectivă, deh.
Am citit bloguri focalizate pe toate domeniile, dar m-am aplecat în special pe cele ale jurnaliştilor din presa naţională şi evident, din Prahova, pe cele politice şi pe a cele ale specialiştilor în bloguri. Am văzut şi cele două emisiuni ale lui Ciutacu pe Antena 2 referitoare la bloggeri şi blogosferă. Păcat, prea scurte, nu s-a putut aprofunda nimic şi în consecinţă, o tratare quasi-superficială a tuturor ideilor abordate.
Din start vă spun, că acesta nu va fi un blog care să exceleze nici în valoare, nici în aberaţii ( sper :) ). Va fi un blog mediu, cu de toate, aşa cum ii este şi numele. Nu intenţionez nici să am zeci de mii de vizitatori, nici să am bannere publicitare pe blog (e o furie acum observ), nici să câştig bani de pe urma lui.
Cred că cel mai mult vreau să aştern aici păreri, să spun ce îmi place şi ce-mi displace în cotidian şi doresc de asemenea, ca oricând să mă pot întoarce în timp pentru a-mi reîntâlni gânduri şi idei pe care, în vâltoarea vieţii, le uit sau le abandonez temporar sau definitiv, din diferite motive.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)






