vineri, 21 septembrie 2007
Râsu'-Plânsu'
Intrând pe http://urbanfurniture.wordpress.com/campania-da-mi-cu-rampan-handicap/ şi vazând pozele de acolo, mai întâi am râs, mai să-l egalez pe Becali la emisiunea Naşul. Apoi, cu tristeţe şi revoltă am realizat ce bătaie de joc la adresa persoanelor cu dizabilităţi sunt acele "amenajări", cât de superficial se fac nişte lucruri obligatorii, numai de dragul de a fi făcute şi a nu fi penalizaţi. Hazliu şi trist în acelaşi timp, dar adevărat din păcate.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Da acestea rampe sunt facute nu pentru a fi folosite ci doar pentru ca este ceva impus si sa fie daca tot se cere, grija societatii pentru pesoanele cu dizabilitati nu exista in tara nastra pentru ca nu suntem un popor educat in acest sent (asta ca sa nu ma exprim altfel) nu avem notiunea "trebuie sa facem totul pentru ca cei dezavantajati", sa nu intampine nici un obstacol in a se dezvolta si a-si desfasura activitatea (atat pe plan profesional cat si viata sociala).Trebuie in primul rand sa invatam sa vedem ca un om nu are doar picioare si doua maini, complexitatea constituiei noastre umane dandu-ne posibilitatea sa aducem performante si fara a fi "completi". Atunci cand vom stii sa cautam valoarea umana nu in completul anatomic, atunci vom stii ce rol avem si cum sa ne privim unii pe altii.
Trimiteți un comentariu