Ieri, la ora 07:04 a sosit toamna astronomică. Dar, spre seară, în loc de o ploaie mocănească, asezonată, am avut parte de o cascadă de dezvăluiri şi de acuzaţii, care dacă se vor dovedi reale, vor şterge din minte până şi idealiştilor şi naivilor, iluzia că România funcţionează ca un stat de drept, ducându-ne mai curând cu gândul spre un stat medieval poliţienesc.
Mai întâi a fost emisiunea Zig-Zag, realizată de Ion Cristoiu pe Antena3. Invitatul realizatorului a fost senatorul ex-PD Marius Marinescu, iar tema discuţiei s-a focalizat pe deficienţele cadrului legislativ (Legea 411/2004 modificată şi completată) şi a organizării fondurilor private de pensii şi pe faptul că nu există nici un fel de garanţii pentru depunători privitoare la utilizarea şi securitatea acestor fonduri şi evident, la rambursarea sumelor cotizate. S-au făcut şi multe referiri şi la componenţa mai mult decat discutabilă a Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private. S-a mers până acolo încât s-a acreditat ideea că aceste fonduri private de pensii întrunesc toate condiţiile pentru a fi nişte FNI-uri în devenire.
Mai apoi, la Ştiri, au apărut acuzaţiile pe care Grupul de Investigaţii Politice le-a adus SRI-ului, referitoare la poliţia politică practicată de acestă instituţie, prin spionarea PNL şi a senatorului Norica Nicolai. Ca argument, GIP a adus două adrese de însoţire a unor materiale realizate de Grupul de Evidenţă din cadrul SRI, referitoare la activitatea senatorului PNL, semnate de şeful acestiu grup, generalul Vasile Stanciu. Evident că se va face ca de obicei, Comisia parlamentară de control a al SRI va efectua o anchetă, dar sunt convins că vor fi redactate rapoarte în care vor fi semnalate deficienţe în funcţionarea instituţiei, dar care mai mult ca sigur nu vor descoperi niciun vinovat.
Predictibil, SRI a dat în această dimineaţă un comunicat prin intermediul căruia anunţă că nu supraveghează şi nici nu monitorizează oameni politici sau partide.
În fine, tot aseară, a apărut la toate televiziunile ministrul Justiţiei, liberalul Tudor Chiuariu, pentru a o incrimina pe predecesoarea sa, Monica Macovei, pe o fostă consilieră din ministrului şi şi pe unii membri ai societăţii civile referitor la modul cum s-a adjudecat o licitaţie pentru desemnarea celui care va elaborara auditul privind Strategia anticorupţie şi modul în care acest audit a fost realizat. A venit vorba şi de un conflict de interese. Este vorba de auditul privind Strategia anticorupţie, realizat în anul 2005, în baza căruia a fost schimbată fosta conducere a Parchetului Naţional Anticorupţie (actualul DNA). Evident că am putut audia cu toţii şi contraatacul Monicăi Macovei şi dreptul la replică al Freedom House (citiţi aici tot conţinutul ştirii).
Cât despre imaginea actuală a Justiţiei din România, eu cred că etic ar fi să luăm toţi câte un baros şi să facem ţăndări statuia zeiţei Themis şi s-o înlocuim cu o caricatură a unei femei cu banda de la ochi alunecată pe nas (pentru a atenua duhoarea, probabil) şi în mâini cu un cântar de aprozar total decalibrat şi dezechilibrat.
Sunt sigur că în cel mai scurt timp, actualitatea va fi acaparată de depunerea, dezbaterea şi votarea moţiunii, de comentariile de după, astfel încât peste acuzele enumerate mai sus, ca şi peste multe altele anterioare, se va aşterne uitarea noastră, naturală sau intenţionată.
Suntem o ţară plină de corupţie, dar fără corupţi, în care furturile sunt la ordinea zilei, dar n-avem hoţi dovediţi, unde este multă injustiţie, dar fără vinovaţi.
În aceste condiţii, cred că, peste 100-200 de ani, perioada pe care o trăim noi acum în România va fi obiectul favorit de studiu al documentariştilor şi istoricilor pentru a putea fi descoperit secretul acestui mare paradox. Şi mai mult, presupunând că până atunci se va fi descoperit secretul călătoriei în timp, e uşor de imaginat că România de azi va fi destinaţia spaţio-temporală preferată a turiştilor viitorului. Poate ei vor afla dezlegarea enigmei ...
luni, 24 septembrie 2007
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)


Un comentariu:
EMOTIE DE TOAMNA
A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Ma tem ca n-am sa te mai vad, uneori,
ca or sa-mi creasca aripi ascutite pina la nori,
ca ai sa te ascunzi intr-un ochi strain,
si el o sa se-nchida cu-o frunza de pelin.
Si-atunci ma apropii de pietre si tac,
iau cuvintele si le-nec in mare.
Suier luna si o rasar si o prefac
intr-o dragoste mare.
Trimiteți un comentariu