Geoană, un risc (major) asumat

Fără a fi foarte iniţiat în dedesubturile politicii, cred că Mircea Geoană este în acest moment ca un jucător de poker care are o carte bunicică. A plusat en-gros, dar nu ştie sigur ce carte are adversarul, sau dacă nu cumva acesta se va arunca. În urma depunerii moţiunii de cenzură se ivesc mai multe variante. Le iau pe rând, excluzând din start posibilitatea unui guvern tehnocrat de durată (poate temporar pentru pregătirea alegerilor, spunea Mircea Geoană în conferinţa de presă din această după-amiază):

1) Moţiunea nu trece. Atunci se vor ridica împotriva lui vocile suporterilor lui Ion Iliescu şi a altora din PSD care n-au fost tocmai în favoarea depunerii moţiunii.

2) Moţiunea trece, dar nu se ajunge la nici un acord în urma negocierilor. Se va recurge atunci la anticipate, unde mai mult decât probabil PSD va înregistra un scor electoral inferior celui din 2004. Şi atunci lui Mircea Geoană îi va sări tot partidul în cap, pentru că ar mai fi fost un an încă de status-quo pe eşicherul politic din Parlament.

3) Moţiunea trece, se ajunge la acordul de după, dar nu se respectă promisiunile din cadrul negocierilor, anume acelea ca un număr de fruntaşi PSD să ajungă pe fotolii ministeriale şi cele referitoare la aplicarea unui program quasi-social-democrat de guvernare (ceea ce nu m-ar mira ţinând cont de stilul băsescian şi al PD-ului de a-şi respecta promisiunile). Doar protocoalele se semnează numai pentru a fi încălcate, ştim asta încă de pe vremea guvernării CDR, nu? Nici nu vreau să mă gândesc ce va ieşi atunci.

4) În fine, varianta favorabilă lui Mircea Geoană, ar fi aceea ca moţiunea să treacă, iar promisiunile primite de PSD la negocierile ulterioare dezbaterii moţiunii să fie respectate (lucru care m-ar mira, repet, ţinând cont că vorbim de politichia de pe malul Dâmboviţei).

Nu vreau să risc şi să fac calcule probabilistice, dar este evident pentru mine, că Mircea Geoană joacă aproape totul pe cartea moţiunii (că tot vorbeam la început de poker).