Nici măcar aparenţele...

Senatorul PSD Antonie Iorgovan nu mai este printre noi. Vreau să rememorez pe scurt, ce a însemnat prezenţa sa în rândurile membrilor acestui partid. Nu voi comenta aici contribuţia sa deosebit de valoroasă, ca jurist de incontestabilă valoare, adusă în domeniile dreptului administrativ şi a celui constituţional. Specialiştii sunt unanimi în a aprecia cariera sa, ca profesor de prestigiu, sau ca eminent avocat.
Intrat în fostul PDSR în 1998, cel supranumit şi "părintele Constituţiei", a adus un cert capital de imagine acestui partid, care să ne aducem aminte, era în acea perioadă în opoziţie. În plus, a reprezentat de multe ori în acele momente şi vocea deosebit de critică a partidului, atacând deseori acid, dar şi cu maliţiozitate, puterea CDR-istă şi fantasmele normative ale pseudo-juriştilor vremii, într-o perioadă în care mulţi din liderii de partid de atunci mai aveau probleme în dezbărarea de "limbajul de lemn".
A fost ales de două ori consecutiv senator PSD de Prahova, în 2000 şi 2004. De asemenea, în toată acestă perioadă, a fost şi cel mai vocal contestatar din interior, cel care a criticat deseori arbitrariul şi luptele interne din partid. Pentru aceasta a fost considerat de Mircea Geoană "copilul teribil" al PSD-ului, iar în 2005 i s-a retras sprijinul politic. Antonie Iorgovan, în calitatea sa de politician, a fost şi va rămâne controversat.
De aceea, mi-e greu să înţeleg atitudinea din aceste zile a preşedinţilor PSD, Mircea Geoană şi Ion Iliescu (preşedintele de onoare), care şi-au aruncat replici şi acuze prin intermediul mass-media. Am avut impresia că se duelează în vorbe peste sicriul depus la Senat. M-a cutremurat această lipsă de pioşenie şi reculegere în faţa tristului eveniment. Sunt în fapt, colegii de partid şi de Senat ai defunctului şi recunosc că m-aş fi aşteptat la o atitudine îndoliată şi la mai multă decenţa şi profunzime din partea celor doi, măcar pentru păstrarea aparenţelor. Ar fi avut tot timpul să reglementeze problemele de viziune politică şi cele ale "liniei partidului" la întâlnirea de la Braşov şi fără circ mediatic.
Episodul acesta amar, mi-a adus aminte de unul destul de similar şi de recent, întâmplat la decesul lui Octavian Paler, jurnalist şi editorialist român, comentator al fenomenelor politice şi culturale româneşti.
Distinsul scriitor este alături de Ana Blandiana şi Gabriel Liiceanu, fondatorul Grupului de Dialog Social.
Ei bine, pe 8 mai a.c., la o zi după plecarea dintre noi a lui Octavian Paler, la sediul GDS, în loc de o atmosferă cernită, de un ferpar al marelui dispărut şi de tristeţe, am avut parte de o dezbatere vioaie, organizată de gazde, la care au participat actualul preşedinte (suspendat în acea vreme), reprezentanţi ai societăţii civile şi ai presei. Este adevărat că din cauza poziţiilor sale vădit antiprezidenţiale din ultimii doi ani, Paler fusese "excomunicat" din GDS, dar era vorba totuşi de trecerea în nefiinţă a unuia dintre fondatorii Grupului.
Trăim, din păcate, într-o societate în care interesele de moment sunt puse mai presus de conştiinţă şi de educaţie, în care nu mai avem timp de reculegere în faţa morţii şi de amintiri, iar dispariţia unei entităţi umane de valoare alături de care am petrecut ceva timp, cu bune şi cu rele, nu mai lasă loc decât unor regrete declarative şi de complezenţă.
Poate doar posteritatea să mai remedieze ceva din acestă stare de lucruri....