4 ani... zăbavă

Articol ziarul Libertatea, 28.12.2004.

O zicere din bătrâni spune: "Cu răbdarea / Treci şi marea / Iar cu răul / Nici pârăul."

Înţelepţi înaintaşi avem, nu?

Chiar ştim cum se aleg parlamentarii?

V-aţi întrebat vreodată câţi dintre prietenii, apropiaţii, cunoscuţii sau rudele dumneavoastră au idee, macar în linii generale, despre cum se vor atribui mandatele de senatori şi deputaţi la alegerile de duminica viitoare?
Conform Legii nr. 35/2008, Legea votului uninominal, publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr. 196 din 13.03.2008, Capitolul IX - Constatarea rezultatelor alegerilor, la articolele 47 şi 48 se descrie în detaliu modalitatea de atribuire a mandatelor parlamentarilor.
Dacă în colegiile unde un candidat obţine majoritatea voturilor valabil exprimate lucrurile sunt destul de simple, în articolul 48 paragraful 11 stabilindu-se clar că "În prima etapă, la nivelul colegiilor uninominale, se atribuie un mandat candidaţilor care aparţin unui competitor electoral ce a întrunit pragul electoral potrivit art. 47 alin. (2) şi care au obţinut majoritatea voturilor valabil exprimate în colegiul uninominal în care au candidat."
În schimb, mult mai complicat stau lucrurile în colegiile unde niciunul din competitori, indiferent dacă aceştia candideaza pentru Cameră sau pentru Senat, nu vor obţine peste 50% din voturile valabil exprimate. În aceeaşi lege menţionată, atribuirea mandatelor de parlamentari se face în conformitate cu paragrafele 12-15, ale aceluiaşi articol 48. Repartiţia acestor se face atât la nivel de circumscripţie elecctorală, cât şi centralizat, la nivel naţional. Un exemplu practic al atribuirii mandatelor de parlamentari, mai pe înţelesul tuturor, şi pornind de la un judeţ ipotetic, a fost făcut de Asociaţia Pro Democraţia şi poate fi găsit aici.
Termin aici cu partea teoretică a acestei postări şi mă întreb de ce oare, nici măcar acum pe ultima sută de metri înainte de alegerile din 30 noiembrie, nicio televiziune, nici cea naţională, nici cele autonumite "de nişă", nici celelalte, tot mai otevizate de la o zi la alta, nu încearcă să explice, măcar aşa "ca pentru proşti", cât de cât, modalitatea de atribuire a mandatelor de parlamentari. Despre presa scrisă, ce să mai zic...
În opinia mea răspunsurile ar putea fi două, şi anume că, în urma unei asemenea emisiuni există temerea unei prezenţe şi mai reduse la vot, şi aşa estimată de unii analişti ca a fi cea mai redusă din istoria de după 1990, fie că o asemenea emisiune ar avea inerent un conţinut mult prea tehnicizat, care ar determina telespectatorul mediu să schimbe canalul, ceea ce ar duce la căderea audienţei postului respectiv, indicator care observ că a devenit crucial în ultima vreme pentru absolut toată mass-media. Din păcate, nu mai contează conţinutul, contează doar ratingul, în goana cu orice preţ după publicitate.
Prezenţa mai redusă la vot la care făceam referire în paragraful anterior, s-ar explica evident, prin dezinteresul electorului în momentul în care află că, aplicându-se principiul "proporţional la nivel naţional", acesta nu întotdeauna va fi conform cu opţiunea votanţilor (exprimată în procente) la nivelul colegiilor.
Am scris acesastă postare văzând sondajele care, atât la nivel naţional, cât şi la nivelul judeţului Prahova, postate pe siteurile de ştiri online prahovene şi pe blogurile jurnaliştilor locali, care arată că în covârşitoare majoritate, NU vor fi colegii unde mandatele de parlamentari să fie atribuite direct, prin votul majorităţii electoratului.

Candidaţii pentru alegerile din 30 noiembrie

Hotnews ne oferă aici numele tuturor candidaţilor pentru Cameră şi Senat aparţinând PSD+PC, PNL, UDMR, PD-L, PNG, PRM şi lista aflată ]n acet moment în curs de completare, a candidaţilor independenţi pentru toate colegiile din România şi din străinătate.

Am înnebunit eu? Sau BEC-ul?

Fiind destul de interesat de alegerile locale, am intrat în această după-amiază pe site-ul Biroului Electoral Central şi am căutat în primul rând rezultatele alegerilor pentru preşedinţia consiliilor judeţene.
Am găsit aici rezultatele pe care le vroiam, raportate de BEC la ora 14. Parcurgând lista judeţelor, mi-a atras atenţia distanţa minusculă dintre candidaţii care conduceau detaşat în cursa pentru CJ Sibiu. Astfel, pe pagina 19/22 a pdf-ului postat de BEC, putem vedea că în urma contabilizării a 91.214 voturi valabil exprimate, conducea candidatul PD-L, Ariton Ioan, cu 27.711 voturi (30,38%), urmat îndeaproape de candidatul PSD, Cindrea Ioan, cu 27.058 voturi (29,66%). Pe locul trei, la mare distanţă se afla în acel moment candidatul Forumului Democrat al Germanilor din România, Bottesch Martin, cu numai 12.758 voturi (13,98%).
Evident că am aşteptat cu nerăbdare raportările BEC de la ora 18. Acestea cuprindeau tot fişiere pdf, dar la preşedinţii de consilii judeţene nu mai existau decât numai două coloane, numele judeţului şi formaţiunea politică, respectiv numele candidatului ieşit câştigător, sau al celui aflat pe primul loc în acel moment. Fac precizarea că această raportare a fost făcută după centralizarea a 15.711 secţii de votare din toată ţara, din totalul de 16.104.
După ce m-am uitat mai întâi evident la Prahova, mi-am zis să văd cum mai stă treaba şi la Sibiu.
Şi, pe pagina 6/6.... stupoare totală. Câştigător la preşedinţia CJ Sibiu era.... nimeni altul decât dl. Bottesch Martin (FDGR).
Rămân profund recunoscător celor care citesc aceste rânduri şi îmi pot lămuri şi mie această senzaţională răsturnare de situaţie, cum dl. Bottesh a putut creşte mai ceva ca-n poveşti, în 4 ore (pentru a-i egala şi depăşi pe ceilalţi), mai mult decât a acumulat într-o zi şi jumătate, cât a trecut de la începerea numărătorii.

Ce bine(?) e acasă !

Am fost într-un fel de minivacanţă, meritată în opinia mea. Zic un fel, deoarece în două dintre cele patru zile cât am lipsit de acasă, am fost obligat să şi muncesc. Nimic intens, pe alocuri chiar plăcut, oricum total nestresant. Majoritatea timpului am stat în Braşov. A fost bine, interesant şi mai ales odihnitor. Având mai multe drumuri de făcut prin oraş şi întâlnindu-mă cu destui braşoveni, nu am putut să nu observ, din păcate pentru noi ploieştenii, că distanţa dintre municipiul nostru şi cel de la poalele Tâmpei este mult, mult mai mare decât cea pe care o citim pe hartă, exprimată în kilometri. Începând cu aspectul şi curăţenia oraşului şi până la civismul şi mentalitatea locuitorilor, chiar şi la o privire superficială cum este a mea, Braşovul ne bate la toate capitolele. Nu voi mai continua pe această idee. Voi posta numai nişte poze, pentru cei mai neîncrezători.

Ah... şi încă ceva care într-adevăr a fost relaxant. Patru zile nu am citit niciun ziar, n-am văzut ştiri prelungite absurd uneori, în talk-showuri interminabile. Nimic despre politică, nimic despre actualitatea zilei. Mi-am neglijat total şi fără remuşcări hobby-ul meu, acela de a fi un consumator rapace de mass-media. Dar cum întotdeauna ce-i mult strică, am revenit, şi acasă şi în rutina domestică. Aşa că, înapoi la "lins" ziare, în varianta electronică, of course!

Primăvara asta, o copie? Neeeeee...

Părinţi şi bunici, haidem la documentare!

M-am delectat astăzi citind o ştire pe site-ul cotidianului Gândul. Astfel, primim aici vestea că Mediafax Mobile Services, divizia din cadrul Mediafax care funizează conţinut multimedia pentru principalii operatori de telefonie mobilă din România, a lansat astăzi, 28 martie, Supravieţuitorul – primul joc pentru telefoane mobile bazat pe un film românesc.
Şi în pielea cărui personaj credeţi dumneavoastră că se vor transpune puştanii care vor achiziţiona şi se vor delecta cu acest joc? În nimeni altul, decât a legendarului erou, care mie îmi aminteşte de anii şcolii primare, vestitul Comisar Moldovan.
În acest joc, gamerii sunt provocaţi să facă faţă unor confruntări cu adversari redutabili. În misiunile lor, jucătorii capturează criminali în serie şi descoperă secrete şi ilegalităţi din lumea interlopă.
Şi acesta se întâmplă înainte de premiera de la jumătatea lunii aprilie a filmului "Supravieţuitorul", mult mediatizatul deja coming-back al actorului Sergiu Nicolaescu, care, la fel ca şi comisarul :), se află acum la vârsta senectuţii.
Deci, părinţi şi bunici, puneţi mâna pe cărţi de cinematografie, găsiţi şi vizionaţi prin cinemateci, arhive sau pe unde puteţi filmele comisarului din anii '70-'80, adică toate celelalte cinci (!!!), pentru a putea da lămuriri satisfăcătoare copiilor, care sigur vor dori să ştie multe despre impresionantul personaj!
Cele cinci filme, care sunt convins că vă vor face pe toţi puţin nostalgici, sunt: "Cu mâinile curate", "Ultimul cartuş", "Un comisar acuză", "Revanşa" şi "Duelul".

Omonime... cu antonime?

Citesc pe Newsin că editorul coordonator al cotidianului Evenimentul zilei, Emilian Isăilă, a declarat astăzi, pentru această agenţie de ştiri, că a demisionat din această funcţie şi, după o perioadă de preaviz de 30 de zile, va fi redactor-şef adjunct la ziarul Adevărul. Intrigant este că tot în această lună şi-au mai prezentat demisia fostul redactor-şef al Evenimentului, Răzvan Ionescu şi, la scurt timp, fostul redactorul-şef adjunct al acestui cotidian, Grigore Cartianu. Cartianu, între timp a fost numit redactor-şef la Adevărul.
Îmi imaginez deja caseta redacţională a Adevărului de peste o lună, care în partea sa superioară va fi oarecum omonimă cu cea a Evenimentului din, să zicem, 1 martie 2008. Dar mă întreb dacă în aceste noi circumstanţe, nu cumva conţinutul articolelor celor doi noi veniţi în funcţii de conducere la Adevărul, va fi antonim celui de la Evenimentul?

A murit George Pruteanu

În această seară, a plecat dintre noi, prea timpuriu, la numai 61 de ani, omul de litere, traducătorul şi lingvistul George Pruteanu. Realizator pentru o bună perioadă de timp a savuroasei emisiuni TV "Doar o vorbă să-ţi mai spun", el s-a distins permanent printr-o riguroasă poziţie referitoare la menţinerea limbii române actuale, neviciată şi nealterată cu importuri ad-hoc de cuvinte, sau cu străinisme care sună bizar în română. Consider că intrarea lui în politică, a dorit-o mai mult ca mijloc, pentru a sluji limba română, decât ca un scop. Este iniţiatorul faimoasei legi care îi poartă numele, care avea tocmai motivaţia prezervării şi recunoaşterii valorii limbii noastre, lege care din păcate, a trecut prin Parlament mult prea trunchiată. Oricum, şi datorită acestei legi, astăzi nu mai suntem obligaţi să citim etichete ale unor produse scrise exclusiv în chineză, pakistaneză sau flamandă.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

The Dog, the Cat and the Rat... and their message

Earth Hour 2008 - Arată că-ţi pasă. Stinge şi tu lumina!

Preluare de pe http://www.ecomagazin.ro
Ora Pământului este un eveniment global creat pentru a simboliza că fiecare dintre noi, lucrând împreună, poate avea un impact pozitiv împotriva poluării şi a schimbărilor climatice.
Milioane de oameni vor stinge luminile pe 29 Martie 2008 între orele 20:00 -21:00.
Programul "Ora Pământului" a fost iniţiat în 2007 în Sydney, Australia de către World Wide Found for Nature (urmând acest link puteţi vedea şi un filmuleţ de prezentare a celor întâmplate în 2007), iar în 2008 va fi un eveniment global.
Oraşe din toată lumea se vor alătura pentru a stinge luminile timp de o oră, simbolizând astfel participarea lor la căutarea soluţiilor care să prevină schimbările climatice.
- Luminile vor fi stinse în clădiri simbolice, sediile companiilor, restaurante etc.
- Fiecare dintre noi poate marca acest eveniment prin stingerea luminilor şi chiar schimbarea becurilor incandescente cu cele eficiente energetic (becurile fluorescente).
Ora Pământului va transmite un semnal puternic că oamenii din întreaga lume sunt îngrijoraţi şi totodată pregătiţi de a lua atitudine împotriva poluării şi a schimbărilor climatice şi aşteaptă ca liderii lor să întreprindă acţiuni înainte de a fi prea târziu.
Citiţi restul articolului aici.

Puteţi să vă aduceţi sprijinul pentru această acţiune globală accesând şi dând Sign up for Earth Hour pe site-ul http://www.earthhour.org/.
În momentul scrierii acestor rânduri România era pe locul 10, cu 1329 subscrişi.

Interogaţii de excepţie

Un senzaţional schimb de întrebări din seara asta în emisiunea "Ediţie specială - Războiul Traian cu presa" pe Realitatea TV.

Emil Hurezeanu: Dacă Băsescu ar fi venit pe Otopeni şi ne-ar fi transmis salutul Bruxelles-ului şi dacă ieri seară în loc să se ducă la botezul lui Prigoană, s-ar fi dus cu doamna Băsescu la Ateneu, noi despre ce am mai vorbi acuma?
Andreea Creţulescu: Atunci se pune întrebarea dacă preşedintele ne dă nouă subiecte, sau noi, presa, îl împingem pe Băsescu înainte?

Analişti ajunşi la vârsta întrebărilor... Sugestiv, nu?

German Gamer. Cam dement...

Vorbiţi şi scrieţi! În limba română, dacă-i posibil!

Deja sunt de notorietate cele două fragmente ale declaraţiei Elenei Băsescu. Cine nu le-a vizionat încă şi nu s-a delectat cu pseudoromâna Elenei, poate face aceste lucruri aici.
Bun, vorba ca vorba, dar cu scrisul cum stăm? Despre cutremurul din 04.03.1977 nu îmi aduc aminte nimic, eram prea mic. În aceeaşi zi, dar a anului 2008, mi-a picat absolut întâmplător în mână un cotidian prahovean şi m-a zgâlţâit titlul unui articol, cel prezentat mai sus. Meritul de necontestat al ziaristului care a scris materialul, bănuiesc coleg de generaţie cu Elena Băsescu, este acela al inventării hibridului ideal scriitor moldovean - prefect de Prahova.

Puteţi observa că în text apare scris corect numele marelui scriitor. De ce altfel în titlu? Singura vină pe care o găsesc eu jurnalistului, este că nu a avut inspiraţie, mergând pe varianta ajutătoare Fifty (în titlu) - Fifty (în text), căci oricum una din aceste două grafii ar trebui să fie cea corectă, în loc să apeleze la "Sună un prieten mai citit!" sau "Trage rapid cu ochiul în Wikipedia!". Cam atât.

Tradiţia care se respectă

Nici nu s-au strâns bine decorurile din studioul TVR în care a avut loc aseară Selecţia Naţională Eurovision 2008 şi site-urile de profil şi blogosfera au luat foc, compozitorul Andrei Tudor fiind acuzat că a plagiat melodia "La magia del corazon" lansată de duetul David Bustamante, David Demaria. Aş spune că în mod tradiţional au apărut acest incriminări. Nu a fost an, din câte îmi amintesc eu, ca după desemnarea melodiei care va reprezenta România la Eurovision Contest să nu apară astfel de acuze, cu tot circul mediatic şi dezbaterile ulterioare. Nu ştiu de ce este aceasta la noi, o chestiune de importanţă atât de capitală, de judecare a profesionalismului interpreţilor şi a compozitorilor, în cea mai mare consacraţi, când în alte ţări ajung la Concursul Euroviziunii, chiar şi interpreţi amatori, necunoscuţi. Se presupune că acest concurs reprezintă o rampă de lansare a unor noi talente şi uneori chiar a fost, mă gândesc aici fie la ABBA, fie la Celine Dion, sau la Brotherhood of Man, dintre cei vechi, necunoscuţi chiar şi în ţara lor în momentul prezentării în concurs, dar care au confirmat ulterior printr-o carieră internaţională de prestigiu.
Fără a mă da un cunoscător în ale muzicii uşoare, cred că la noi orgoliile tuturor celor implicaţi, cântăreţi, compozitori, public sunt exacerbate şi se pune prea multă patimă într-o problemă care nu este chiar de interes unanim. Mai ales, că ştim toţi cei care urmărim anual concursul, că în finală jurizarea este de obicei făcută după alte criterii decît cel al calităţii melodiei şi al interpretării, ţinând mai mult cont de buna vecinătate, afinitatea şi interesele regionale ale unor ţări europene.
Din acest motiv, eu nu voi face aprecieri, dacă este sau nu un plagiat "Pe-o margine de lume" în interpretarea duetului Nico, Vlad Miriţă, cântecul câştigător de aseară.
Mă limitez numai să postez mai jos ambele melodii în discuţie şi să vă las pe voi, puţinii cititori ai acestui blog, să vă formaţi o opinie.

Pe-o margine de lume - Nico & Vlad Miriţă

La magia del corazon - David Bustamante David Demaria

Copiatorii lui Vadim

Reacţia multor dintre participanţii la Convenţia Naţională a Organizaţiei de Tineret a Partidului Democrat Liberal la adresa lui Bogdan Boza, contracandidatul Elenei Băsescu la funcţia de secretar general al organizatiei, mi-a reamintit de un fapt petrecut în decembrie 2006.
Tinerii democraţi prezenţi în sală şi-au arătat dezacordul faţă de persoana şi discursul lui Bogdan Boza arătându-i acestuia cartonaşe roşii.
Exact ceea ce au făcut şi reprezentanţii grupului parlamentar PRM în momentul discursului preşedintelui Băsescu relativ la Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, ţinut în decembrie 2006, în faţa Parlamentului României.
Ce pot să mai zic, decât că, din păcate pentru ei, tinerii PDL-işti nu au fost foarte inspiraţi în găsirea unui model de reacţie la adresa lui Boza şi că în România metodele de acţiune politică sunt limitate şi repetabile. M-aş fi aşteptat la ceva inedit din partea celor care reprezintă noua generaţie de politicieni democrat-liberali în a-şi arăta dezaprobarea faţă de atitudinea unui coleg de-al lor, nu la utilizarea unui procedeu folosit şi de Vadim, mult criticat la vremea respectivă.

Mea culpa

Ştiu. Sunt vinovat. Sunt vinovat în faţa celor 4-5 cititori constanţi ai acestui blog. E impardonabil că nu am mai scris nimic de mult. Şi singura scuză, şi aceea destul de străvezie, ar fi sila mea totală faţă de actualitatea în ansamblu. Pe de-a-ntregul. Faţă de tot ce se întâmplă în ţara asta. Nu am vrut să fac precum alţii, să-mi suspend blogul, pentru că nu se ştie când vreun gând bizar mă va determina să încep iar să scriu frecvent. În tot acest răstimp nu am mai găsit resursele interioare care să mă determinine să mai scriu ceva. Recunosc smerit, sunt vinovat.
Dar, în tot ceea ce scriu foate mulţi blogeri, există în cele mai multe cazuri interese mareriale, profesionale, promoţionale, militante, sau pur şi simplu de a populariza astfel un ţel, un eveniment. Nu este şi cazul meu. Pur şi simplu nimic din cele menţionate nu mă animă atunci când scriu în acest blog. Scriu numai de plăcere şi atunci când simt nevoia de a face acest lucru.
Astăzi m-a străfulgerat un gând nebunesc (cum altfel ?). Am încercat doar să-mi explic frenezia cu care DNA a purces la deschiderea (sau redeschiderea) anchetelor referitoare la cei opt ex sau actuali (actual de fapt, că este numai unul) miniştri şi la oamenii din fotbal, geambaşilor de fotbalişti. Şi anume, gândul acela a fost că întrevederea ferită de ochii lumii şi de reportofoanele presei, dintre preşedinte şi premier n-ar fi fost aşa de sterilă pe cât au lăsat "sursele" să se înţeleagă. M-am dus mai departe cu derapajul mental, închipuindu-mi ca în acest contex ar fi fost stabilit un acord verbal de "cease-fire", în care cele două părţi ar fi făcut un troc. Şi anume acela ca Tăriceanu să renunţe cel puţin pentru moment, la nominalizarea Noricăi Nicolai pentru funcţia de ministru al Justiţiei, iar Băsescu să sufle în pânzele DNA şi în urechea lui Morar, pentru a începe acesta anchete, cu care să ne mai arătăm iar muşchii la UE referitor la cât de serioasă este lupta anticorupţie din România. Şi aceasta pentru a fi protejaţi contra unor bile negre, dojeni şi corecţii din partea UE pe domeniul justiţiei.
Ştiu, e o demenţă ce afirm aici, mai ales că sunt şi liberali destui şi unul chiar în funcţie printre cei opt miniştri, dar ca orice român care se respectă sunt şi eu bolnav de scenarită, mai ales de forma indusă a aceste maladii. Şi dacă nici pe blogul personal nu-mi pot scrie nebuniile, atunci unde?