Mai bine mai târziu...

În Jurnalul Naţional de vineri, am dat de un editorial scris fără patimă, dar cu oarecare resemnare de Marian Nazat, intitulat "România în reluare". Mi-a plăcut mult.

O tempora...

Orban pesimistul

Odată cu anunţarea intenţiei de realizare în viitorul nu prea îndepărtat a unei linii feroviare de mare viteză Bucureşti-Budapesta, Ludovic Orban a mai declarat că "Vom fi integraţi pe deplin în Uniunea Europeană atunci când vom putea ajunge din Bucureşti la Paris cu trenul în doar 7-8 ore".
Păi să facem un calcul. Între Bucureşti şi Paris sunt aproape 2400 de kilometri. La o matematică simplă, asta înseamnă că, pentru a realiza dezideratul ministrului Transporturilor, viteza medie a trenului să fie de peste 300 km/h pentru a parcurge acestă distanţă în 7-8 ore, fără a pune la socoteală timpul de staţionare în gări.
Deja sunt cu moralul la pământ pentru că îmi dau seama că nici nepoţii nepoţilor mei nu o să fie integraţi totalmente în UE, în cazul în care "criteriul Orban" pentru integrare deplină va rămâne valabil.

Re-dedicaţie

Promo în ziarele prahovene de azi

Gazeta de Prahova, pag. 3

Republicanul, pag. 1

Şi noi, la cine ne uităm?

Început de toamnă în România

Ieri, la ora 07:04 a sosit toamna astronomică. Dar, spre seară, în loc de o ploaie mocănească, asezonată, am avut parte de o cascadă de dezvăluiri şi de acuzaţii, care dacă se vor dovedi reale, vor şterge din minte până şi idealiştilor şi naivilor, iluzia că România funcţionează ca un stat de drept, ducându-ne mai curând cu gândul spre un stat medieval poliţienesc.
Mai întâi a fost emisiunea Zig-Zag, realizată de Ion Cristoiu pe Antena3. Invitatul realizatorului a fost senatorul ex-PD Marius Marinescu, iar tema discuţiei s-a focalizat pe deficienţele cadrului legislativ (Legea 411/2004 modificată şi completată) şi a organizării fondurilor private de pensii şi pe faptul că nu există nici un fel de garanţii pentru depunători privitoare la utilizarea şi securitatea acestor fonduri şi evident, la rambursarea sumelor cotizate. S-au făcut şi multe referiri şi la componenţa mai mult decat discutabilă a Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private. S-a mers până acolo încât s-a acreditat ideea că aceste fonduri private de pensii întrunesc toate condiţiile pentru a fi nişte FNI-uri în devenire.
Mai apoi, la Ştiri, au apărut acuzaţiile pe care Grupul de Investigaţii Politice le-a adus SRI-ului, referitoare la poliţia politică practicată de acestă instituţie, prin spionarea PNL şi a senatorului Norica Nicolai. Ca argument, GIP a adus două adrese de însoţire a unor materiale realizate de Grupul de Evidenţă din cadrul SRI, referitoare la activitatea senatorului PNL, semnate de şeful acestiu grup, generalul Vasile Stanciu. Evident că se va face ca de obicei, Comisia parlamentară de control a al SRI va efectua o anchetă, dar sunt convins că vor fi redactate rapoarte în care vor fi semnalate deficienţe în funcţionarea instituţiei, dar care mai mult ca sigur nu vor descoperi niciun vinovat.
Predictibil, SRI a dat în această dimineaţă un comunicat prin intermediul căruia anunţă că nu supraveghează şi nici nu monitorizează oameni politici sau partide.
În fine, tot aseară, a apărut la toate televiziunile ministrul Justiţiei, liberalul Tudor Chiuariu, pentru a o incrimina pe predecesoarea sa, Monica Macovei, pe o fostă consilieră din ministrului şi şi pe unii membri ai societăţii civile referitor la modul cum s-a adjudecat o licitaţie pentru desemnarea celui care va elaborara auditul privind Strategia anticorupţie şi modul în care acest audit a fost realizat. A venit vorba şi de un conflict de interese. Este vorba de auditul privind Strategia anticorupţie, realizat în anul 2005, în baza căruia a fost schimbată fosta conducere a Parchetului Naţional Anticorupţie (actualul DNA). Evident că am putut audia cu toţii şi contraatacul Monicăi Macovei şi dreptul la replică al Freedom House (citiţi aici tot conţinutul ştirii).
Cât despre imaginea actuală a Justiţiei din România, eu cred că etic ar fi să luăm toţi câte un baros şi să facem ţăndări statuia zeiţei Themis şi s-o înlocuim cu o caricatură a unei femei cu banda de la ochi alunecată pe nas (pentru a atenua duhoarea, probabil) şi în mâini cu un cântar de aprozar total decalibrat şi dezechilibrat.
Sunt sigur că în cel mai scurt timp, actualitatea va fi acaparată de depunerea, dezbaterea şi votarea moţiunii, de comentariile de după, astfel încât peste acuzele enumerate mai sus, ca şi peste multe altele anterioare, se va aşterne uitarea noastră, naturală sau intenţionată.
Suntem o ţară plină de corupţie, dar fără corupţi, în care furturile sunt la ordinea zilei, dar n-avem hoţi dovediţi, unde este multă injustiţie, dar fără vinovaţi.
În aceste condiţii, cred că, peste 100-200 de ani, perioada pe care o trăim noi acum în România va fi obiectul favorit de studiu al documentariştilor şi istoricilor pentru a putea fi descoperit secretul acestui mare paradox. Şi mai mult, presupunând că până atunci se va fi descoperit secretul călătoriei în timp, e uşor de imaginat că România de azi va fi destinaţia spaţio-temporală preferată a turiştilor viitorului. Poate ei vor afla dezlegarea enigmei ...

Gustave Le Bon: Oamenii sunt în general, prin definiţie creduli şi au nevoie de un conducător”. (Psihologia maselor)

Râsu'-Plânsu'

Intrând pe http://urbanfurniture.wordpress.com/campania-da-mi-cu-rampan-handicap/ şi vazând pozele de acolo, mai întâi am râs, mai să-l egalez pe Becali la emisiunea Naşul. Apoi, cu tristeţe şi revoltă am realizat ce bătaie de joc la adresa persoanelor cu dizabilităţi sunt acele "amenajări", cât de superficial se fac nişte lucruri obligatorii, numai de dragul de a fi făcute şi a nu fi penalizaţi. Hazliu şi trist în acelaşi timp, dar adevărat din păcate.

Cer de Ploieşti (2)

Geoană, un risc (major) asumat

Fără a fi foarte iniţiat în dedesubturile politicii, cred că Mircea Geoană este în acest moment ca un jucător de poker care are o carte bunicică. A plusat en-gros, dar nu ştie sigur ce carte are adversarul, sau dacă nu cumva acesta se va arunca. În urma depunerii moţiunii de cenzură se ivesc mai multe variante. Le iau pe rând, excluzând din start posibilitatea unui guvern tehnocrat de durată (poate temporar pentru pregătirea alegerilor, spunea Mircea Geoană în conferinţa de presă din această după-amiază):

1) Moţiunea nu trece. Atunci se vor ridica împotriva lui vocile suporterilor lui Ion Iliescu şi a altora din PSD care n-au fost tocmai în favoarea depunerii moţiunii.

2) Moţiunea trece, dar nu se ajunge la nici un acord în urma negocierilor. Se va recurge atunci la anticipate, unde mai mult decât probabil PSD va înregistra un scor electoral inferior celui din 2004. Şi atunci lui Mircea Geoană îi va sări tot partidul în cap, pentru că ar mai fi fost un an încă de status-quo pe eşicherul politic din Parlament.

3) Moţiunea trece, se ajunge la acordul de după, dar nu se respectă promisiunile din cadrul negocierilor, anume acelea ca un număr de fruntaşi PSD să ajungă pe fotolii ministeriale şi cele referitoare la aplicarea unui program quasi-social-democrat de guvernare (ceea ce nu m-ar mira ţinând cont de stilul băsescian şi al PD-ului de a-şi respecta promisiunile). Doar protocoalele se semnează numai pentru a fi încălcate, ştim asta încă de pe vremea guvernării CDR, nu? Nici nu vreau să mă gândesc ce va ieşi atunci.

4) În fine, varianta favorabilă lui Mircea Geoană, ar fi aceea ca moţiunea să treacă, iar promisiunile primite de PSD la negocierile ulterioare dezbaterii moţiunii să fie respectate (lucru care m-ar mira, repet, ţinând cont că vorbim de politichia de pe malul Dâmboviţei).

Nu vreau să risc şi să fac calcule probabilistice, dar este evident pentru mine, că Mircea Geoană joacă aproape totul pe cartea moţiunii (că tot vorbeam la început de poker).

O poză

Căciulata. Piscină goală. Apa (adică Oltul) e mai în spate. :)

Petromservice achiziţionat de Petrom

Ziarul Financiar informează că Petrom a achiziţionat activitatea de servicii petroliere a Petromservice, contra sumei de 328,5 milioane euro.
Efectuarea acestei tranzacţii fusese anunţată încă din data de 12 septembrie de cotidianul Curentul.

Ce ţi-e şi cu copy/paste ăsta

Săptamâna trecută pe blogurile jurnaliştilor prahoveni, diverse acuze de copy/paste: acuzaţii dinspre Republicanul îndreptate contra Monitorului (aici) şi dinspre Monitorul spre săptămânalul Altphel. Am aşteptat să vină şi dinspre Altphel către Republicanul, nu de alta, dar ca să se închidă triunghiul. N-a fost să fie. Mă întreb dacă ar fi ieşit echilateral.

Adriana Săftoiu reintră în scenă

Evenimentul Zilei vine cu o ştire surprinzătoare pentru mulţi şi care ne arată o dată în plus că a început în forţă "deranjul" pentru localele de la anul.

Ce ţie nu-ţi place...

DNA acuză public CSM, pentru că în două cotidiane centrale au apărut pe surse fragmente din actul de control al CSM referitor la activitatea Secţiei a II-a a DNA, condusă de procurorul Doru Ţuluş. Nu vreau să comentez informaţiile acestea, nici contextul în care ele apar.
Dar cine s-a găsit să învinuiască? Tocmai "inocenţii" de la DNA, care în viaţa lor n-au dat nicio informaţie pe surse... Mor de râs...

Cer de Ploieşti

În sfârşit.....

Gata. M-am hatărât. Mi-am făcut blog. După două luni de citit bloguri în draci, multe ezitări, am decis azi sa parcurg tutorialul destul de explicit şi să intru şi eu în rândul blogomanilor.
Am citit şi revenit în acest răstimp, pe multe bloguri care mi-au plăcut. Am realizat pe de altă parte, că pe multe dintre ele sunt şi destule tâmpenii şi agramatisme. Opinia mea subiectivă, deh.

Am citit bloguri focalizate pe toate domeniile, dar m-am aplecat în special pe cele ale jurnaliştilor din presa naţională şi evident, din Prahova, pe cele politice şi pe a cele ale specialiştilor în bloguri. Am văzut şi cele două emisiuni ale lui Ciutacu pe Antena 2 referitoare la bloggeri şi blogosferă. Păcat, prea scurte, nu s-a putut aprofunda nimic şi în consecinţă, o tratare quasi-superficială a tuturor ideilor abordate.

Din start vă spun, că acesta nu va fi un blog care să exceleze nici în valoare, nici în aberaţii ( sper :) ). Va fi un blog mediu, cu de toate, aşa cum ii este şi numele. Nu intenţionez nici să am zeci de mii de vizitatori, nici să am bannere publicitare pe blog (e o furie acum observ), nici să câştig bani de pe urma lui.

Cred că cel mai mult vreau să aştern aici păreri, să spun ce îmi place şi ce-mi displace în cotidian şi doresc de asemenea, ca oricând să mă pot întoarce în timp pentru a-mi reîntâlni gânduri şi idei pe care, în vâltoarea vieţii, le uit sau le abandonez temporar sau definitiv, din diferite motive.